Despre conjunctivita la copii și cum punem picăturile fără plânsete

Am tot auzit de conjunctivita asta și în stânga și în dreapta, dar noi până acum nu ne-am lovit de ea. Nici noi ăștia mai mari, nici Sophie. Îmi amintesc că eu prin copilărie aveam probleme, o conjunctivită alergică, dar uitasem complet orice legate de ea.

Ei, dar cum de la intrarea în colectivitate am făcut cunoștință cu multe, se pare că acum a venit și vremea conjunctivitei, că prea ne ocolise până acum. Neștiind nimic despre ea, dă-i și caută, dă-i și întrebă. Ca de obicei, am început să pun întrebările în ordinea importanței. Mai întâi medici, apoi Google, apoi alte mame. Cam ăsta este cursul firesc la mine, cu mici variațiuni în funcție de context.

Și pentru că nu pot să nu caut informații peste tot când ne mai pricopsim cu câte o boală, am zis să fac un scurt rezumat, poate mai e util cuiva așa besmetic ca și mine.

Eu personal mi-am dat seama din prima că e conjunctivită. Bine, nu eram 100% sigură, nu-s medic, dar așa mi se arăta. Ca idee, simptomele sunt următoarele:

• roșeața ochiului – ăsta a fost primul simptom la noi și așa e în general pentru că această conjunctivită este o inflamare a membranei conjunctive, adică aceea care acoperă partea albă a ochiului dar și a celor care sunt în interiorul pleoapelor.
• umflarea pleoapei – înțeleg că e mai frecventă în cazul conjunctivitelor virale și bacteriene și mai puțin în cazul celor alergice.
• secreții de culoare alb-gălbui
• lăcrimare excesivă
• mâncărime, usturime
• senzația de ”ceva în ochi”
• ochi lipiți după somn
• sensibilitate la lumină

Da, noi le-am avut pe toate, mai puțin ochii lipiți după somn, de care eu îmi amintesc cu groază din copilărie. Pentru că eram nevoită să mă ridic din pat cu ochii închiși și să strig după bunica să vină să-mi dezlipească ochii. Sophie a scăpat acum de partea asta nasoală. Dar le-a avut pe restul.

Tratament

Nu face sens să vă spun exact denumirea medicamentului, avem picături oftalmice soluție, cert este că trebuie consultat medicul. În cazul în care vorbim de o conjunctivită bacteriană tratamentul constă în picături sau unguent cu antibiotic, este o infecție ce trebuie tratată. Nu e deloc de neglijat faptul că este extrem de contagioasă, așa că mare atenție la prosoape, la contactul cu copilul, la tot. Pe mine deja mă mănâncă ochii, dar tind să cred că e mai degrabă de la neuron, nu cred că am luat-o. Vom vedea…

Pe lângă tratamentul cu antibiotic, ochiul trebuie curățat cu atenție. Se poate folosi apă caldă și săpun (unul pentru bebeluși) și/sau ser fiziologic. Noi am folosit și și.

Nu e de neglijat nici celălalt ochi, imediat de transmite de la unul la celălalt, oricât de mult am evita noi și e bine totuși să evităm. Ștergem ochiul din interior spre exterior, folosim un prosop special pentru ochiul bolnav, nu pentru ambii același. Chiar și așa, Sophie a făcut o formă ușoară și la celălalt ochi.

Pentru a o liniști pe omuleață eu am folosit niște comprese călduțe cu apă fiartă și răcită. Adormea în brațe după ce i le puneam. Înțeleg că s-ar putea folosi și comprese reci, dar ea nu suportă nici măcar să o spăl cu apă rece pe față, așa că pentru noi nu au fost o opțiune.

Dacă vorbim de conjunctivită alergică însă, simptomele vor dispărea în momentul în care eliminăm sursa alergiilor, iar asta știu sigur că nu e lucru simplu, pentru că nu-ți dai seama prea ușor ce e de vină, trebuie studiată amănunțit problema și vorbit cu specialiști. Desigur, și în cazul ăsta curățarea ochiului și o igienă riguroasă sunt importante.

Mai e și conjunctivită provocată de diverse substanțe chimice iritante, poate chiar și clorul din apă sau prea mult săpun, și la asta trebuie să fim atenți.

Contagioasă fiind…

Așa cum spuneam, conjunctivita bacteriană este contagioasă. Deci Sophie nu a mai mers la grădi, așa că la nici două săptămâni după ultimul medical luat tot ca să stau cu ea, țop din nou. Asta e, sănătoși să fim zic, asta e mai important.
Desigur că tind să cred că a luat-o de la grădi, toate le-am luat de acolo. Ori o mânuță nespălată, ori un strănut sau o tuse fix în fățuca ei, treaba e rapidă.
Semnele sunt bune, mă speriasem când mi s-a spus că poate dura în unele cazuri și până la două săptămâni. La noi după câteva zile, ochiul arată mai bine. Semnificativ mai bine.

Partea cea mai rea, picăturile

V-am mai zis că mie mi se pare cel mai și cel mai greu să fiu mamă atunci când am copilul bolnav. Nimic nu mi se pare mai greu decât asta. Iar acum nu a fost nicio excepție. Din cauza păcătoaselor de picături, pe care Sophie nu a vrut sub niciun chip să i le pun. Desigur că i-am explicat de o sută de ori de ce le punem, de ce să nu le punem nu este o alternativă, cu povești aplicate, cu jucării vorbărețe. Am stat să-mi pună ea mie picături mai întâi, a stat și ta-su. Le-am pus și păpușilor și chiar și lui Bucșă mașinuța. Am încercat tot ce mi-a trecut prin cap, dar când era vorba să-i pun ei era o tragedie maximă. Nu, nu și nu! Cu urlete de-mi sfâșia inima și cu rugăminți din tot suflețelul ei să o las în pace și să nu îi pun. Ce să mai, plângeam lângă ea cu picăturile în mână, știind că trebuie să i le pun.

Bine, ideal ar fi să poți picătura în sacul conjunctival, adică să stragi un pic de pleoapa de jos și să picuri acolo, în interior. Dar, cum v-am zis, varianta asta la noi a fost cu maximă tragedie, așa că am cerut sfaturi.

De data asta experiența altor mame mi-a fost de mare folos, le-am mulțumit de o mie de ori, de 999 în gând. Am cules sfaturi și am aplicat ce mi s-a părut ok. Și anume:

• să țin soluția mai mult timp în mână înainte de a-i pune picături, să nu o simtă rece în ochi, este un disconfort.
• să o conving să stea întinsă cu ochii închiși. Așezată pe spate, ușor într-o parte, și picătura pusă în colțul interior al ochiului. Apoi am rugat-o să clipească des, să se ducă soluția în ochișor. A mers! Slavă cerului!
• mi s-a mai spus să încerc să i le pun în somn, în primele 10-20 de minute când doarme mai adânc. Trec varianta asta aici, poate e de folos cuiva, eu nici măcar nu am încercat. În primul rând pentru că ea se trezește imediat și nu aș fi vrut să se sperie sau să nu mai adoarmă la loc din cauza asta. Când era mai micuță îi făceam aerosolii în somn și era ok, de-asta nu exclud complet varianta asta.

Cam asta a fost la noi cu conjunctivita. Încă mai e puțin. Sper că puțin… V-am zis că parcă mă mănâncă ochii?