De ce eșuează deciziile luate ”de luni”

Bine, nu e vorba numai de deciziile/schimbările pe care le adoptăm ”de luni”, ci și cele pe care le luăm de pe 1 sau de la începutul anului.  Mie una, de cele mai multe ori, când am zis ”de luni fac x lucru” sau ”de la 1 ianuarie nu mai fac x lucru” sau de la o zi anume, mi s-a întâmplat să dau greș.

Mi se pare că treaba asta pe care o numesc generic ”de luni” pune presiune prea mare pe noi și șansele să dăm greș sunt imense.

Păi să vă povestesc cam cum fac eu:

Să zicem că azi e duminică seara și de mâine, ”de luni” adică, intru la dietă. Am zis, gata, de luni gata cu prostiile, trebuie să slăbesc.

În primul rând mă imbuib cu de toate duminică, că doar nah, de mâine nu mai mănânc prostii. Și doar azi mai pot mânca o ciocolată, așa că mănânc una întreagă la 9 seara. Și dă-i și înfluecă de parcă de luni se sfârșește lumea și nu mai văd ciocolată pururi.

Și apoi vine ziua de luni. Aia în care gata cu orice dezmăț, tai tot, e ziua începutului de dietă. Zi în care parcă nu am ochi decât pentru dulciuri și alte lucruri pe care intenționez să mi le interzic. În condițiile astea, ori cedez pe la jumătatea zilei, pe seară sau a doua zi. Hai, bine, când sunt mai ambițioasă mă ține până miercuri. Dar la un moment dat tot cedez. Nu mai pot.

Ăsta este, desigur, doar un exemplu pueril. Ceea ce vreau să spun este de fapt că eu am încetat să mai iau decizii ”de luni”, tocmai pentru că mi se pare o presiune prea mare. Plus că unele lucruri nu le poți schimba peste noapte. Serios, deciziile importante nu se iau ”de luni”. Îmi amintesc cum m-am lăsat de fumat, după foarte mulți ani în care am fost o fumătoare înrăită. Am încercat de nșpe mii de ori cu ”de luni”. Dacă rezistam până luni seara să nu pun țigară în gură, puneam marți dimineața sau cel târziu miercuri dimineața, la cafea. Am reușit să mă las definitiv de fumat într-o bună zi, pur și simplu. Într-o bună zi în care m-am simțit bine cu mine și în care am renunțat la fumat pentru că așa am simțit atunci, în clipa aia, nu pentru că mi-am impus să renunț în clipa aia. Și am deja mulți ani fără țigări.

Mi-am propus multe lucruri și pentru începutul ăsta de an. Unele mi-au ieșit, altele nu prea bine. Ce am reușit cu adevărat, și mi se pare foarte important, e să nu mă mai învinovățesc pentru momentele în care nu-mi iese exact așa cum mi-am propus. Sunt mai îngăduitoare cu mine și am realizat că dacă astăzi nu mi-a ieșit perfect, mai am încă 356 de zile în care să fac progrese, să fiu mai bună. Și chiar mi se pare că fără presiunea asta și fără sentimentele de vinovăție care o urmează lucrurile sunt mai simple.

Deci, dacă planul A dă greș, mai sunt încă 25 de litere în alfabet pentru a reuși. Cred că este mai important să reușim să ne bucurăm de ziua de azi, așa cum este ea, decât să o declarăm nulă pentru că nu ne-a reușit tot ce ne-am propus. E o zi din viața noastră.

P.S Da, am scris postarea asta după o zi de luni în care nu am reușit să fac nici măcar 30% din lucrurile pe care mi le-am propus. Dar acum, la sfârșitul ei, nu mă mai simt așa vinovată pentru asta. Poate mâine fac mai mult :)

P.S.1 Vă las aici un filmuleț cu o puștoaică simpatică foc și cu un mesaj foarte frumos și original

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook