”Tati, de ce dai în mami!?”

Așa cum scriam zilele trecute aici – Când vorbim ca și cum copiii noștri ar fi surzi – de multe ori pur și simplu nu realizăm ce impact pot avea gesturile și cuvintele noastre asupra copiilor noștri. Drept dovadă, într-una din serile trecute a fost un incident tare neplăcut, la care Sophie a reacționat neașteptat de vehement, iar eu aproape că m-am blocat, neștiind ce să fac într-o astfel de situație.

Fără să ne dăm seama, o glumă s-a transformat într-o mică tragedie în mintea ei de copil de aproape 4 ani.

Ce s-a întâmplat mai exact?

Era seară, noi toți trei acasă, adunați fiecare de la grădi, de la serviciu, de la evenimente. Eu eram la bucătărie, pregăteam masa, Sophie în living, colora.

La un moment dat, bărbatul aflat într-o dispoziție de zile mari, tare vorbăreț (ceea ce rar se întâmplă) și in a kinky mood, trece pe lângă mine și-mi dă o palmă peste fund. Nimic ieșit din comun, pe vremea când eram doar noi doi, asta se întâmpla mai des. Palma peste fund, nu cheful lui de palavre, ăla era rar și pe vremea aia. Doar că, de data asta, palma lui dată în glumă a ajuns fix pe nodulii pe care-i am încă din copilărie, de pe vremea când orice roșu-n gât era tratat cu penicilină injectabilă. Ei, și mie când mi-s atinși nodulii ăștia sar ca arsă. Ceea ce s-a întâmplat și acum. Mai ales că am fost luată prin surprindere, eu fiind atentă la mâncare, cu nasul în cratițe.

”Hai, mă, nu mai da așa, știi că mă doare!” – am zis eu ca un automatism, fără să gândesc și mai ales fără să realizez, nici măcar o fracțiune de secundă, că Sophie, aflată în cealaltă cameră, va auzi asta și va interpreta neprevăzut de tragic toată scena. Scenă pe care ea n-o văzuse, doar o auzise. Și nu auzise decât că eu am zis să nu dea în mine și că mă doare. Ceea ce pentru ea a fost un șoc. În mintea ei tati o lovise pe mami, eu eram o victimă.

Vă dați seama ce a fost căpșorul ei în clipa aia? Am realizat cât de grav era totul în secunda doi, când ea a apărut în prag, extrem de îngrijorată, aproape cu ochii în lacrimi, dar și indignată în același timp, zicând pe ton răstit: ”Tati, de ce dai în mami!?”

Și eu și bărbatul am rămas blocați pe moment. Nu realizasem niciunul că scena aia banală se poate transforma în așa ceva, până când nu i-am citit pe fățuca mică șocul, tristeţea, indignarea și îngrijorarea. Era extrem de afectată. Și nici nu știam cum s-o scoatem la capăt, fără ca Sophie să rămână cu ideea că tati al ei a dat în mami.

Am luat-o în brațe, era clar că era supărată pe el, și singurul lucru care mi-a venit în minte a fost să-i spun adevărul și anume că nu s-a întâmplat nimic, a fost doar o glumă.

Dar argumentul ăsta n-a ținut din prima, tocmai pentru că noi mereu am zis că nu glumim cu violența. Nah, cum să-i explici copilului acum că, uite, mai sunt și situații d-astea tembele când o palmă a fost o glumă?

Singurul care a putut să remedieze situația a fost tot bărbatul, care a venit lângă noi, a luat-o în brațele lui și i-a spus că a greșit și că a făcut o glumă proastă. Că el o iubește și pe mami, și pe ea și că nu ne-ar face niciodată rău. Și eu am confirmat și l-am susținut.

Nu știu dacă reacția noastră a fost cea mai bună, dar alta nu ne-a venit în minte. Și nici acum nu știu cum altfel ar fi fost mai bine să procedăm. Cert este că și a doua zi ne-a amintit scena asta, iar bărbatul i-a spus din nou că a fost glumă proastă și am avut grijă să-i arătăm că suntem ok, nimeni nu-i supărat pe nimeni, suntem în continuare a nice happy family.

Nici acum nu mi-e clar dacă am reacționat bine. Nu îmi dau seama cu ce a rămas ea din toată întâmplarea asta. Îmi pare tare rău că nu am gândit înainte de a vorbi, dar faptul este consumat și lecția învățată. Voi cum ați fi procedat?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook