Ce înseamnă și ce nu înseamnă BIO, ECO, Organic, 100% natural

Alimentația a devenit în zilele noastre una dintre cele mai mari provocări. Și ceea ce știm cu toții e că de fapt nu mai știm deloc ce mâncăm. Că legumele nu mai cresc în pământ, ci în vată minerală. Și că oricum nu mai contează, pentru că pământul e deja impregnat cu toate nenorocirile. Că fructele sunt trecute prin fel de fel de chimicale sau radiații ca să reziste cât mai mult. Că nici carnea nu mai e carne, nici laptele lapte. Și lista e lungă și mai că pare desprinsă din filmele SF, numai că din păcate nu-i așa, e pe bune.

Și în contextul ăsta, mai toți căutăm cu disperare să mâncăm cât mai puține chimicale și ne uităm tot mai mult după etichetele pe care scrie BIO, ECO, Organic, 100% natural. Dacă nu pentru noi, măcar pentru copii, lor să le dăm mâncare de calitate, că ei sunt în creștere și nu vrem să-i îmbuibăm cu toate nenorocirile. Doar că eu de multe ori m-am întrebat dacă e pe bune toată nebunia asta cu Bio, Eco, Organic, 100% natural. Ce înseamnă fiecare și cât de sigure sunt toate produsele care au asta pe etichetă.

Ce înseamnă bio, eco, 0rganic, 100% natural

Bio, Eco și Organic înseamnă fix același lucru, între acestea trei nu este nicio diferență în afara faptului că în diferite țări din UE se folosesc diferiți termeni care înseamnă același lucru. Ca un produs să poată avea legal eticheta de bio, eco, organic trebuie să fie cultivat fără utilizarea vreunei substanțe chimice, fără intervenţii și modificări genetice. Trebuie cultivat și recoltat în armonie cu natura și trebuie ca producătorul lui să aibă anumite autorizații fără de care nu are voie să treacă vreunul dintre acești termeni pe etichetă. Mai mult, pentru ca un producător să aibă dreptul că cultive produse eco, bio, organice el trebuie practic să detoxifieze pământul/mediul de creștere timp de cel puțin doi ani.

Cu ”natural” și ”100% natural” e cu totul altă poveste. Oricine poate pune asta pe o etichetă fără nicio răspundere legală. Adică pe un produs poate să scrie 100% natural și să se fi folosit o mulțime de chimicale la cultivarea ingredientelor din el. Faptul că provine din natură nu înseamnă cu nu-i îmbimbat de prostii.  ”Natural” pe etichetă e doar strategie de marketing de cele mai multe ori, e scris acolo doar ca să ne ia ochii.

Ce NU înseamnă bio

Cu ”naturalul” am zis mai sus. Eu nu mai cred în el deloc, nu înseamnă nimic pentru mine o etichetă care conține acest termen.

Problema intervine însă și la produsele cu eticheta BIO, de la un anumit nivel. Adică leguma, cereala, fructul (materia primă) bio sunt cu adevărat bio. În cazul lor lucrurile sunt clare, cel puțin din vedere legal. O banană sau un măr nu pot fi bio decât dacă într-adevăr nu-s tratate cu chimicale, pământul în care au crescut n-a fost tratat, nu-s modificate genetic și așa mai departe.

Eu, care tot caut și cumpăr produse bio mai ales de când am copil, pot spune că, de cele mai multe ori, se simte diferența dintre o legumă sau un fruct bio și unul nebio. (Vorbesc de cele din supermarketuri, hipermarketuri, șamd, nu de cele din grădina bunicii mele de exemplu, care deși n-au nicio certificare știu eu sigur că ea nu folosește prostii pentru legume și fructe). De foarte multe ori am observat că legumele și fructele nebio au pur și simplu gust de medicamente. Și zici că mănânci sănătos, că nah, sunt fructe și legume, și când colo băgăm în noi naiba știe ce prostii. Concluzia mea este că se merită să dăm un ban în plus pe legumele și fructele bio, dacă putem face asta.

Povestea este alta atunci când vorbim de produsele preparate, nu crude așa cum sunt fructul, leguma, cereala în sine. Adică, de exemplu niște biscuiți pe care scrie BIO sau organic. Sau niște covrigei, sau iaurt cu fructe, sau știu eu ce desert sau ce alt preparat. Aici, eu una sunt tare sceptică. Pentru că, de multe ori, am observat că la produsele astea există undeva jos și o steluță, fix ca la reclamele mincinoase. Sau fix cum e cu creditele bancare unde-ți zic cu litere mari că e dobânda mică și te trezești că plătești dublu, pentru că sub o steluță scria adevărul cu litere minuscule.

Sunt foarte multe produse preparate pe care scrie BIO sau ECO sau organic pentru că unul dintre ingrediente a fost produs în agricultura eco. Adică, dacă revin la biscuite cu ovăz bio, să zicem, ovăzul și grâul din care e făcut n-au fost tratate, au respectat criteriile impuse de lege. Dar asta nu înseamnă că, dacă citești cu atenție pe etichetă, biscuitele ăla nu conține și aditivi alimentari, E-uri. E vorba de steluța aia care-ți spune undeva jos, cu litere minuscule, că grâul și ovăzul respectă criteriile agriculturii bio. Dar doar ele, nu și restul ingredientelor.

La fel și la iaurtul cu fructe. Fructele din el sunt bio. Dar pe etichetă mai găsești și nu știu ce gumă de nu știu care pentru a fi mai cremos, nu știu ce colorant și o tonă de zahăr. Iar faptul că scrie pe el BIO practic nu mai înseamnă mai nimic.

Plus că, dacă vorbim de zahăr alb sau făină albă, de exemplu, faptul că sunt ele bio nu înseamnă că sunt mai sănătoase, când ele defel nu sunt. Faptul că trestia și grâul din care au fost făcute au respectat criterii eco, bio, nu înseamnă că nu au fix același efect asupra organismului.  ( Am scris despre zahăr mai multe aici- Copilul și dulciurile. Cum ar trebui și cum putem noi).

Concluzia mea privind produsele bio, eco, organice

Eu nu-s expertă, asta sunt opinii personale emise după ce mai mulți ani am tot căutat variante mai ok pentru alimentația copilului meu și am tot citit ce și cum. Concluzia mea e oricum cea cu care am început, din păcate nu prea mai știm ce mâncăm. Nu prea mai avem nicio garanție, indiferent ce am cumpăra.

Dar eu am stabilit vreo două lucruri de care țin cont: de câte ori am posibilitatea cumpăr legumele, fructele și cerealele bio, eco. În schimb când vine vorba de produse preparate, ambalate, mă uit atent pe etichetă să văd dacă nu cumva pe lângă bio și eco nu există o mulțime de alte prostii. Pentru că de multe ori am fost tentată și chiar am cumpărat produse cu mult mai scumpe doar pentru că scria bio, eco, organic pe ele și, de fapt, aveau în compoziție aditivi, e-uri, coloranți. Dacă înainte să am copil recunosc că citititul etichetei era o chestie rară, acum a devenit lectură obligatorie când mergem la cumpărături.

Nu-s vreo maniacă în ceea ce privește alimentația, ba dimpotrivă, sunt destul de relaxată, dar fac tot posibilul ca din toate prostiile care se găsesc acum pe piață să le aleg pe cele mai puțin rele.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook