Oficial îmi merge bine. În secret e vai de mine

Rândurile astea le-am scris mai mult pentru mine. Așa, de tristețe, de frustrare, de neputință.

Le-am scris pentru că realizez pe zi ce trece să suntem mult prea obosiți. Suntem atât de obosiți, plictisiți, sictiriți de ale noastre, încât ultimul lucru de care avem nevoie să auzim sunt problemele altora.

Mai nimeni nu vrea să audă despre problemele tale, oricare ar fi ele. Întrebarea ”ce faci, ți-e bine?” este, de cele mai multe ori, una pusă din obișnuință, poate chiar de dragul conversației. Iar răspunsul tău trebuie să fie musai: da, sunt ok. Pentru că dacă nu e ăsta oricum nu contează.

Discuțiile astea sunt ceva de genul:

-Ce faci, ți-e bine?
-Nu, nu mi-e bine.
-De ce?
-Mă simt destul de rău…
-Și? În rest? Totul ok?

Cred că pe undeva e și vina noastră. Poate pentru că ne plângem prea des, prea din orice, prea vedem mereu nori și prea puțin soare. Cei din jurul nostru le au și ei pe ale lor, energia e tot mai puțină și de-o parte, și de alta. Și-atunci mi se pare cumva că e un soi de instinct de supraviețuire în nebunia zilelor noastre. Dom’ le, n-am chef să mă mai încarc și cu problemele tale, îmi sunt prea destule ale mele. Măcar să le fac eu față ăstora. Ne-auzim când ți-e bine și-mi poți da și mie din energia ta pozitivă. Că negativă am și eu destulă.

Așadar, am decis că oficial îmi merge bine.

 

 

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook