vineri, martie 29, 2024
Slider

Cel mai bun nume pentru o soacră

Cuvântul ăsta, soacră adică, parcă are din start o conotație oarecum negativă. Motiv pentru care eu de câte ori am vorbit despre soacră am numit-o mama lui, nu soacra mea. E un om minunat și parcă n-am putut niciodată să-i spun soacră.

Deci Mama lui B, ăsta i-a fost și-i este numele când vorbesc despre ea, la persoana a III-a adică. Dar marea mea problemă a fost mereu cum o strig. Că parcă oricum aș fi dat-o eu, nu-mi era deloc la îndemână. Știu multe persoane care li se adresează soacrelor cu ”mama”. Bravo lor, mă bucur că pot face asta. Dar eu nu pot. Nu-mi iese neam, mi-e tare peste mână. Și nici bărbatului. Nu-l văd să-i spună vreodată în viața asta ”mamă” maică-mii.

Cum spuneam, Mama lui B e un om foarte fain, iubitul cumnatei mele îi spune pe nume. Z adică. M-a rugat să-i spun și eu la fel. Pe nume. Dar nah, eu fac parte din generația crescută cu ”dumneavoastră” și ”dumneata”. Nici mamei mele nu-i spun tu, cum aș putea să-i spun mamei lui? Deci a picat imediat și varianta asta.

Aș mai fi putut să-i spun doamna Z, dar cred că ar fi aruncat cu ceva după mine, după ce mi-a zis în nenumărate rânduri să-i spun pe nume.

Și uite așa, din motiv că nu am știut niciodată cum să-i spun, nu mi-am strigat soacra ani de zile. Am căutat-o, m-am dus lângă ea să-i vorbesc, m-am dat de trei ori peste cap, orice numai să nu fiu nevoită s-o strig. Au fost chiar și momente cu ”te rog, strig-o pe maică-ta”. Pueril, știu. De-a dreptul prostesc. Dar ăsta-i adevărul.  Nu știu ce ne-am fi făcut dacă locuiam împreună.

Și, dacă stau bine să mă gândesc acum, cred că nici bărbatu’ n-a strigat-o vreodată pe mama. N-am discutat cu el pe tema asta, dar aproape c-aș putea să jur că din același motiv  🙂

Salvarea noastră a fost copilul. Adică mult prea iubită nepoată a bunicilor. Din momentul în care Sophie a început să vorbească și a spus prima dată ”buni” am găsit apelativul perfect pentru soacră. ”Buni” mi se pare cel mai natural mod de a o striga pe Mama lui B. Și bărbatului îi e la fel de la îndemână s-o strige pe mama.

”Buni” a fost salvarea noastră. Buni în sus, buni în jos. Noroc cu buni că, altfel, săracele mamele noastre rămâneau veșnic nestrigate. Să-i spun buni soacră-mi mi se pare mult mai firesc decât ”mamă” și infinit mai cald și familial decât doamna Z. Buni are tot ce trebuie pentru a fi pe placul tuturor. Serios acum, cine nu iubește o ”buni”?

Tare-s curioasă. Voi cum vă strigați soacrele?

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

8 comentarii la „Cel mai bun nume pentru o soacră

  • Articolul este 100% pt mine…:) nici eu nu pot sa ii spun „mama” , deocamdata nu ii spun nici cum 🙂 Suntem casatoriti de 3 ani si 12 de relatie. Acuma probabil ca o sa urmeze si la noi un”buni” dupa ce mai creste M (5luni) .

    Răspunde
  • Sotul meu ii spune mamei pe nume (Paula). Maica-mea e o tipa independenta si cu mintea deschisa. Isi permite, deci. Eu ii vorbesc cu dvs mamei lui, desi nu avem o relatie buna.

    Răspunde
    • Si mama sotului meu este o persoana foarte deschisa la minte, foarte ok, la mine e buba, eu nu i-am putut spune pe nume. O relatie mai buna va doresc 🙂

      Răspunde
  • Mie mi-a luat vreo 4 ani sa-i pot spune mama. La fel eram și eu dar ușor, ușor m-am învățat. Soacra nu-i spun niciodata, nici măcar când vorbesc cu cineva despre ea.

    Răspunde
  • Eu din prima clipa i-am spus soacrei mama,a venit de la sine. Și soțul tot mama îi spune mamei mele. Se pare ca sunt singura pe aici!???

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *