Când mergi prima dată la sală, la 35 de ani

Vă spun drept că eu sunt cea mai nesportivă persoană pe care o știu. Exceptând orele de sport din școală, de la care chiuleam maxim, nu am făcut o oră de sport în viața mea. Bine, nici n-am fost vreodată o femeie fit, mereu am avut avut acolo, câteva kilograme în plus. Dacă vă mai zic și că sunt o gurmandă… dar nu vă mai zic și asta.

Am mai încercat pe la 20 și ceva de ani să merg la sală, chiar de  vreo două ori. Dar am renunțat din cel mai stupid motiv cu putință. De fiecare dată când ajungeam cu prietena mea în sală, necunoscătoare și ea, ni se făcea rușine și făceam cale ‘ntoarsă. După a doua oară când ni s-a întâmplat asta, am zis că nu-i de noi și nici că am mai călcat, era deja stupid.

Ei, și în concluzie, acum că am ajuns la 35 de ani, am început să mă resimt. Kilogramele în plus le dau infinit mai greu jos, scârțâi din toate încheieturile, gâfâi după ce alerg distanța înălțimii mele și sunt pitică. Mereu mi-am zis că nu am timp, când naiba să mai merg eu și la sală, eu abia am timp să exist. Dar pentru că minunata mea colegă a decis să-și facă abonament la sală, și pentru că aveam oportunitatea să mergem împreună, am zis că asta e, nu pot rata ocazia. Acum ori niciodată!

Am așteptat o săptămână să putem activa abonamentul, parcă nu mai aveam răbdare. Și, ce credeți că am făcut în timpul ăsta? Ei bine, da, am bântuit site-urile cu echipament pentru sală. Am căutat articole cu ce trebuie să conțină echipamentul și ce-ar trebui să știi prima dată când mergi la sală. Ziceai că trebuie să-mi dau licența sau ceva, nu să merg să fac un pic de mișcare.

Bineînțeles că mi-am achiziționat echipament de sală. Asta nu era o premieră, o mai făcusem încă o dată. Aveam încălțăminte corespunzătoare, mi-o cumpărasem pentru alergat, doar că n-am alergat niciodată. Aveam și colanți de alergat, dar i-am mai purtat prin parc, la joacă cu Sophie.

Dar nu puteam să merg pentru prima dată-n viață la sală fără să-mi iau ceva nou, nu? Așa că am dat o fugă într-un magazin de profil și mi-am luat alți colanți, un tricou, o bustieră și prosop special (sunt infinit mai puțin voluminoase astea, din ceva material sintetic, dar chiar ok). M-am probat două ore, m-am uitat din toate unghiurile… ceea ce m-a motivat și mai tare să merg la sală. Toate parcă mă făceau grasă, în toate parcă mi se vedea burta mai tare. Până la urmă am luat ceva cu care m-am simțit cât de cât bine. Plus o pereche de șlapi pentru duș, se asortau cu prosoapele :)

După o săptămână de shopping și documentare și de visat la ce trup sculptat voi avea eu, a venit și prima zi de sală cu mult, mult entuziasm, dar, recunosc, și cu ceva emoții. Eram sigură că atât de pe dinafară sunt, încât nimic nu-mi va ieși, voi fi un fel de mascotă a sălii. Spre surprinderea mea, noi două nu eram singurele care veneau pentru prima dată, ceea ce m-a mai liniștit un pic. Când am văzut cât de neîndemânatici sunt și alții, m-am consolat de-a binelea :)

Prima zi a însemnat 30 de minute de fapt, atât a durat ședința de aerobic. Dar au fost 30 de minute după care m-au durut, vorba colegei mele, și mușchii pe care nu știam că îi am. Îmi trebuia o macara să mă ridic de pe scaun și îmi tremurau picioarele când coboram pe scări. Ca să nu mai zic că era un blestem să strănut.

Și nu, să nu credeți că am renunțat. A doua zi, dis de dimineață, m-am prezentat din nou la sală, de data asta hotărâtă să dezleg misterul aparatelor din sală. Nu știu de ce aveam impresia că-ți trebuie o facultate specială pentru asta, dar e totul foarte evident. Practic, ca să fiu mai exactă, e desenat la ca la proști, începători.

Și a treia zi la fel. Și a patra. Și a cincea… Deja mi-am intrat în ritm. Și nu înțeleg de ce mi-au trebuit 35 de ani ca să merg la sală, să fac ceva mișcare, să mă simt bine în pielea mea.

Revelația maximă a fost pentru mine aparatul la care pot face abdomene fără să pun nici urmă de presiune pe coloană. Îl iubesc! Gata, am zis :)

Știu că-s mulți oameni care merg la sală, sunt experți deja  și postarea mea pare una de copil prostovan, dar pentru că-s convinsă că mai sunt și alții ca mine, vă spun câteva lucruri, poate vă interesează, poate vă ajută cumva.

Ca să am timp, mă trezesc dimineața cu o oră mai devreme (între 5 jumate și 6)  și merg înainte de muncă. Nu sunt mai obosită, ba dimpotrivă, sunt mai energică pe parcursul zilei, parcă și neuronii îmi funcționează mai bine.  Tatăl copilei face efortul s-o ducă la grădi. Cred că merită.

Abonamentul pe care  eu îl plătesc este 140 de lei pe lună, există desigur variante cu mult mai scumpe, dar cel puțin pentru început, pentru mine, este mai mult decât suficient, am acces în sălile de care sunt foarte aproape atât la muncă, dar și acasă.

Ca idee, pentru că eu am căutat, echipamentul de sport poate  fi și foarte scump, dar îl puteți rezolva și cu niște sume decente.  Eu am rezolvat cu 150 de lei pentru o pereche de colanți, un tricou, o bustieră cu susținere medie, un prosop și șlapi. Și mi se par ok.

Nu mi-am luat instructor personal, dar am primit sfaturi pentru a-mi organiza antrenamentul în funcție de ce îmi doream, adică să dau niște grăsime jos și să subliniez niște mușchi (parțial atrofiați :) ). Mi s-a spus că pentru a nu umfla niște mușchi aiurea și peste grăsime, ar fi bine să încep cu vreo 20 de minute de alergat la bandă. Bine, eu gâfâi după maxim 5, dar am alternat cu mers rapid. Abia apoi am făcut niște brațe, niște abdomene și niște picioare.

Nu mă așteptam să mă mai îndrăgostesc de mersul la sală la 35 de ani, dar iată că se întâmplă. Vă recomand călduros să faceți tot posibilul să încercați măcar.

Acum lucrez la partea din mine mai gurmandă, dar mi-am propus să nu-mi refuz tot ce îmi place foarte mult, ci să umblu doar la cantități. Sunt realistă, nu-mi doresc să mai arăt ca la 20 de ani, dar am totuși niște fotografii pe care le consider motivaționale :)

 

Asta am vrut să vă spun. Că deși eram convinsă că eu n-o să reușesc în veci treaba asta cu sala, dintr-un milion de motive pornind cu lipsa timpului, momentan îmi iese. Și e tare bine! :)

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

 

5 thoughts on “Când mergi prima dată la sală, la 35 de ani

  • 20 februarie 2018 at 1:21
    Permalink

    Ai grija, chiar daca aparatele sint desenate pentru prosti, iti recomand sa ai un indrumator cit de cit avizat. Eu m-as baga sa iti indrum primii pasi in sala, am intrat in al 5-lea an de abonament, dar niciodata la orele alea matinale/aberante. Dupa ora 20.00 putem sta de vorba, mai ales ca mai merg si eu pe la Promenada.

    Abonamentele world class stiu ca vin si cu citeva sedinte de pregatire (macar 4) cu antrenor personal. Al tau nu are?

    Reply
    • 20 februarie 2018 at 14:46
      Permalink

      Vince, mi-ar placea mie sa te am drept indrumator, doar ca ora aia in Promenada e imposibila pentru mine. Ar insemna sa stau alte doua ore pe drum.
      Nu are sedintele alea pentru ca mi-am facut un abonament doar pe o luna, nu am facut investitii mari pentru ca am mai facut de-a lungul timpului si am facut degeaba.

      Reply
  • 21 februarie 2018 at 9:14
    Permalink

    Imediat fac 31 si niciodata nu am fost la sala. Mi-am propus sa ajung si eu anul asta😃😃😃
    Sa stii ca mi-ai dat curaj. Pe ce site-uri ma pot uita de echipament?

    Reply
    • 21 februarie 2018 at 10:59
      Permalink

      Nu pot decat sa ma bucur daca mai conving macar un om sa mearga :) Eu am fost super multumita de ce am gasit pe Decathlon, raportul calitate pret mi se pare foarte ok. Gasesti tot ce ai nevoie.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *