Ce ne dorim anul ăsta, de sărbători

În nebunia care se ivește în fiecare an înainte de sărbători, în goana după cumpărături și cadouri, am fost forțată de împrejurări să mă opresc un pic, să trag aer în piept și să mă întreb ce contează cu adevărat. Am realizat că dacă eu stau și mă gândesc la sărbătorile din copilăria mea, habar nu am ce îmi aducea Moș Crăciun, nu-mi amintesc nici măcar un cadou.

Îmi amintesc în schimb că bunica mea, căci ea m-a crescut, făcea tot posibilul să fim cu toții de Crăciun în casa aceea a copilăriei mele. Și așa se întâmpla. Pudram cu zahăr cornulețele, ornam salata de beouf după imaginația fiecăruia, ne pregăteam hainele bune pentru mers la biserică (nu-s o persoană religioasă, dar îmi amintesc cu drag de asta), mergeam la colindat cu toți verișorii mei și ne bucuram de fiecare bomboană, de fiecare dulce pe care-l primeam. Și în Ajun trăgeam de timp de fiecare dată târziu în noapte, tot sperând că-l vom prinde pe Moșul cu cadourile. Normal că nu-l prindeam și, așa cum am zis, nici cadourile nu mi le amintesc. Dar braduțul mic de plastic mi-l aduc aminte cu drag. Și cum ne strângeam noi în jurul lui și cum ne sclipeau ochii la cele câteva bomboane din el.

Tocmai pentru că eu cu asta am rămas din sărbătorile copilăriei, cu asta mi-aș dori să rămână și copila mea. Cu amintirile frumoase despre timpul petrecut în familie. Mai mult ca oricând, anul ăsta mi-am propus să spun da timpului petrecut în familie în luna asta a sărbătorilor de iarnă și chiar așa și fac. Nu ratez nicio ocazie să ne bucurăm toți trei unul de altul și de momentele noastre împreună.

În weekend ne-am făcut un obicei din a pregăti un desert, fie că e vorba de brioșe (și aici am o rețetă delicioasă), fie că e vorba de salam de biscuiți, turtă dulce sau fursecuri în fel de fel de combinații.

Încerc de fiecare dată să aleg rețete simple, rapide, pe care să le poate face cu ușurință și copila, și bărbatul, care mai nou este ”șefu’ la mixer”.

În weekendul care tocmai a trecut, am împodobit bradul și-am ascultat colinde înainte de a ne apuca de fursecurile cu miere și nucă și-un pic de ciocolată, că n-am scăpat de insistențele copilei, măcar două-trei buline de ciocolată să pună și ea :)

fursecuri1

Rețeta e mai mult decât ușoară, e o joacă de copil, fix asta era și ideea: să ne jucăm, să spunem da timpului petrecut în familie, să ne distrăm. Că ne-a ieșit și-un desert gustos, asta a fost bonus :). (p)În video de mai jos, care reprezintă o provocare în cadrul campaniei ”Spune DA” powered by Danonino,  aveți detalii despre rețetă, dar și imagini delicioase din joaca noastră.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *