Tragedia transformării lui ”PUTE” în ”BUTE”

Vă amintiți cum poceam anumite cuvinte (nume și nu numai) în copilărie și chiar în adolscența timpurie?  Și, fără să fiu (prea) malițioasă, aș zice că unii, cu funcții mari, reprezentanți de seamă, încă le mai pocesc și azi, destul de grav și în locuri complet nepotrivite. Dar, lăsând asta deoparte, din seria lui Cichi Cian (Jackie Chan) și Liță-chiță-lăun (Leave them kids alone), astăzi despre Pute și Bute.

Sophie, într-o seară când o luam de la grădi, foarte entuziasmată:

-Mami, când ajungem acasă, vreau să-mi pui și mie melodia cu pute
-Cu pute? Ce melodie e asta? Cine o cântă?
-Smiley
-Da? Mamă, nu știu nicio melodie de-a lui Smiley cu pute.

O văd deja cum pune botul și chiar avea lacrimi în ochi (cam cum are în fiecare zi când o iau de la grădi și spun ceva ce nu-i convine ei)
-Dar R. (colegul ei) mi-a spus de ea. E melodia lui preferată.
-O fi, măi mami, nu zic nu, doar că eu nu o știu. Cum se cheamă melodia asta?
– …  stă și se gândește

Nu a știut să-mi zică numele piesei cu pute și era foarte nervoasă pe mine că nu știu melodia cu ”pute”. Și eu eram indignată: ce naiba melodie e aia cu pute și mai ales de ce ar trebui să asculte ea o astfel de melodie. Simțeam și eu cum mă apucă nervii.

-Ne-a pus-o și Miss la grădiniță

Atât mi-a trebuit ca să mi se urce sângele la cap de tot. Ce prostie mai e și asta? Nu era suficient Despacito, acum mai ascultă și melodii cu pute? Și ce melodie a lui Smiley e asta cu pute? N-apuc să-mi duc gândurile mânioase la capăt, că o aud:

– Aprinde scânteia! Maaaami, mi-am amintit, așa se cheamă.
-Ah, da?

Atât am putut spune, dacă asta cheamă că am spus ceva. Mă și gândeam la vreo piesă cu versuri de doi bani, poate și cu ceva aluzii sexuale. Fix ce trebuie pentru un copil de cinci ani. Nu că aș avea o părere proastă despre Smiley, ba dimpotrivă. Dar vă spun drept că la asta m-am gândit în contextul dat.

Ajungem acasă, caut melodia. Ea oricum o auzise, deci ce pericol să mai fie. Dau drumul la Youtube, pe tv. Și ascult. Primele versuri, appoi refrenul, apoi următoarele versuri, apoi din nou refrenul. Versurile foarte ok, ba chiar cumva motivaționale aș zice. N-o știam, dar mi-a și plăcut. Nu era exclus să i-o fi pus-o și eu, dacă aș fi știut-o. Dar unde e ”pute” ăsta?

Imediat începe partea de rappăreală și o aud: auzi, mami, a zis pute! Vezi? Ți-am zis? Hahahaha, hahhhaha – amuzament la maximum. Doar era un cuvânt – pute ăsta- la care adulții reacționează ciudat. Și copiii văd și simt imediat reacțiile adulților, chiar dacă noi nu suntem conștienți, suntem absolut transparenți pentru ei. Motiv pentru care pute, caca, pișu și alte asemenea stârnesc interesul micilor poznași, par cumva interzise sau măcar un pic rușinoase. Deci îndeplinesc condițiile ca ei să le folosească și să se și amuze.

Dar eu nu auzisem niciun pute. Dau înapoi melodia. O ascult iar.  Poate, ca și mine, nu știți melodia, așa că vă pun aici doar o mică parte din versuri, ca să înțelegeți unde era pute ăsta. De altfel, vă recomand și s-o ascultați, să nu-l discredităm pe Smiley fără motiv :)

”Ma simt ca Simo pe final de Rolland Garos
Si nu ma controleaza banu’
Cand dau all in cu 10-7, ca Negreanu
Si daca e s-o incasez, o fac ca Bute
Ca viata poate, uneori, sa te si scuture”

Ei bine, Pute era de fapt Bute. Și încercă să-i explici copilului că pute nu e pute și, de fapt, e Bute. S-a supărat, a început să plângă, să-mi spună că eu nu știu nimic și sunt rea, că n-o cred. Că și R (colegul ei) știe că e pute.

Încerc să-i spun și care era ideea, că sunt numiți niște oameni precum Simona Halep, Gică Hagi, Daniel Negreanu și Lucian Bute, care au făcut performanță tocmai fiindcă și-au urmat visul și au muncit mult. Și despre asta este melodia, să-ți urmezi visurile, să muncești pentru ele, să nu te descurajezi și să nu te lași convins de oamenii care nu cred în tine. Și una, și cealaltă și tot așa… Nimic! Supărare maximă, eu nu o cred pe ea că e pute și ea știe mai bine. Noroc că mi-a venit ideea salvatoare

-Auzi, mamă. Ce zici dacă aș căuta eu versurile, ți le pun pe televizor și vezi dacă scrie cu litera P sau cu litera B?
-Da, da. Bine, hai să vedem, să vezi că eu am dreptate,

Noroc că în zilele noastre avem tehnologie. Am pus piesa de pe Youtube cu versuri. Și am stat și am citit versurile, până la Bute, acolo an pus pauză, imediat ce s-a rostit cuvântul cu pricina. Surpriză, era B și nu P.

-Vezi?
-Da.
-Vrei să ți-l arăt pe Bute, să vezi cine e?
-Daaa!

I-l arăt și pe Bute, citesc pe Wikipedia despre el. Care credeți că era acum problema?

-Mami, dar R nu o să mă creadă. Cum să-i explic și lui că e Bute?

Aveam nevoie de o pauză ca să găsesc rezolvarea asta. Eram mulțumită că am convins-o pe ea.

Deci, au și copiii noștri Chici Cenii lor, doar că sună altfel. Ocazie cu care mi-am propus să ascult cu mai multă detașare (nu va imaginati ca pana acum am facut tam-tam, dar sunt sigura ca pe fata mea se vedea ceva) cuvinte percum pute, caca, pișu, fund, pârț. Să nu mai reacționez la ele în niciun fel altul decât prin indiferență. Să nu stârnesc interese acolo unde nu ar trebui să fie.

Voi cum stați? Care sunt Chici Cenii voștri? :)

 

Și aici, desigur- melodia cu pute :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *