Școala nu trebuie să fie o pedeapsă

Mărturisesc de la început că am multe emoții zilele astea și sunt destul de sensibilă. Urmează să-mi înscriu copila la școală și mă încearcă o sumedenie de sentimente, multe contradictorii.

Am emoții pentru că mi se pare extrem de important, cel mai important, startul copilului la școală. Consider că interacțiunea din primii ani de școală poate fi definitorie pentru felul în care copila va percepe școala în continuare, pentru educația ei, pentru formarea ei. Nu sunt un părinte care visează note mari, olimpiade, premii peste premii și zeci de diplome. Nu sunt un părinte care crede că un copil trebuie îmbuibat cu carte, consider mai degrabă că copiilor trebuie să li se permită mai întâi să fie copii. Sunt un părinte care vrea ce-i mai bun pentru copilul lui și asta, în mintea mea, în momentul ăsta, înseamnă un învățător bine pregătit, empatic, care să fie blând, dar în același timp să știe să pună limite ferme. Știu, deja cer mult, tocmai de aici și emoțiile pe care le am în privința înscrierii la școală.

Da, risc să fac o introducere foarte mare și să nu trec la subiect,  tocmai pentru că înscrierea la școală mi se pare o responsabilitate foarte mare. În momentul ăsta am decis să o înscriu pe Sophie la școala de cartier de care aparținem și nu, nu e deloc în fruntea topurilor școlilor din București. Sper însă ca Ziua Porților Deschise să ne scoată în cale un om așa cum cred eu că e bine să fie un învățător. Mă bazez pe asta, sper să nu fiu dezamăgită și să nu greșim în alegerile pe care le facem.

Revenind, spun că școala nu trebuie să fie o pedeapsă. Asta pentru că m-am săturat de toate persoanele binevoitoare (NOT) care îi explică Sophiei cum va fi la școală. Cu multe cuvinte care ar speria orice copil ce are deja emoții în fața necunoscutului și a schimbării.  ”Începi școala, gata cu joaca”, ”Vezi tu la școală, nu mai e ca la grădiniță”, ”La școală e greu, trebuie să înveți, nu te joci”, ”Gata cu jucăriile, începi școala”, ”Trebuie să fii cuminte/ să înveți la școală, altfel vezi tu/ te ceartă învățătoarea”

Toate astea și multe altele (și mai rele, deși nu le mai țin minte pe toate) le-am auzit în ultima perioadă. Nu toate spuse copilului meu, pentru că după primele două astfel de replici sunt foarte atentă atunci când ajungem la discuția despre școală și intervin repede.

Dar oameni buni, nu mai pot cu școala asta sperietoare de copii! Ok, școala nu-i ușoară, e o responsabilitate, nu zic nu. Și NU consider că trebuie să ne mințim copiii, să le prezentăm lucrurile roz, cu unicorni care lasă-n urmă, pe coridoare, dâre de curcubeu pe care ei pot zbura ca să-și îndeplinească visurile. Nu, nu sunt de acord nici cu asta, pentru că vor fi dezamăgiți și nu ne dorim.

Dar serios acum, de ce să-i speriem? De ce să nu le prezentăm școala ca pe ceva pozitiv. Ca pe un lucru bun, căci în esență școala este un lucru bun. Educația e un lucru bun, chiar dacă sistemul nostru este așa cum este. Lăsați bătăliile cu sistemul în seama noastră, a părinților. Nu e treaba copiilor. Treaba copiilor este să-și dorească școala, să-și dorească să învețe, să vadă partea bună a învățatului. Să le spunem de ce e bună școala, de ce e bine să învețe, cum îi va ajuta asta.

Nu va fi ușor, spun mulți. Știu, nu este. Dar nu e suficient câte griji ne facem noi? De ce trebuie să-și mai facă și ei griji înainte de vreme? De ce să plece din start cu ideea că școala e ceva nasol, ceva greu, ceva indezirabil?

Zic totuși să lăsăm școala să fie școală și atât. Nu o pedeapsă. Zic s-o prezentăm ca pe ceva bun, ca pe un ajutor în viață. Ca pe o oportunitate, ca pe un câștig pentru copiii noștri. Școala trebuie să fie un prieten, nu un dușman. Căci prin școală ar trebui să câștige un viitor mai bun. Asta ne dorim cu toții, nu?

 

Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *