Când ”dragul meu” se transformă în ”tati”

Recunosc sincer că, înainte să devin eu însămi ”mami” și el ”tati”, mă uitam chiorâș la adulții care se strigau așa. Nu numai că nu puteam să înțeleg de ce, dar mă și irita ușor, mi se părea un pic prea siropos pentru nivelul meu de toleranță la siropoșenii.

Daaar, am devenit mamă. În primele luni, nu am simțit nevoia să-i spun altfel decât îi spuneam și până atunci, adică ”dragul meu” și asta când eram super drăgăstoaso-siropoasă. În rest foloseam o formă de alint a numelui său.

În momentul în care a început să spună Sophie mama și tata, parcă m-a lovit așa o poftă nebună să-i spun și eu „tata”. Ce să mai, nu mă puteam abține pur și simplu. Dar cum tata mie una mi se pare prea impersonal, tati mi se părea (încă) un diminutiv prea siropos, așa că varianta pe care am adoptat-o amândoi a fost ”tatițoi” și ”mamițoi”, iar copila era ”fetițoasa”. Ni se părea funny, un pic diferit, nu din cale afară de siropos.

Dar mai apoi a crescut fetițoasa și ne-a spus clar că ea nu e fetițoasă, e Sophie. Iar pe noi ne striga mami și tati. Și, când ne striga ea așa, mi s-a părut atât de curat și dulce încât așa, dintr-odată, nu mi s-a mai părut absolut deloc siropos tati, ba dimpotrivă.

Și uite așa, care credeți că este apelativul pe care îl folosesc acum când îmi strig bărbatul? Ei bine, da, TATI!

Și să vă spun ceva. Nu mi se pare că spunându-i tati nu e la fel de mascul. Nu e mai puțin sexy în ochii mei pentru că-i spun tati. Așa cum nu e mai puțin sexy sau mai puțin bărbat nici atunci când are în mână o păpușă roz sau un unicorn cu codițe colorate. Ba dimpotrivă, mi se pare cu adevărat bărbat. Mai ales acum și așa.

Deci da, probabil că, inevitabil, venirea unui copil îți activează niște circuite despre care nu știai că le ai și poate devii siropos cum nu ai crezut că e posibil să devii. Vezi romantism și bărbăție acolo unde nu ți-ai fi imaginat niciodată că vei vedea. În faptul că știe doar uitându-se la tine că ai nevoie de un moment de respiro și va lua copilul și se vor juca, sau în faptul că oprește baby-monitorul când merge la copil numai ca să mai dormi și tu o oră în plus,  în faptul că schimbă un scutec căcăcios fără să strâmbe niciun pic de nas, sau în faptul că are răbdare să îmbrace păpuși și să facă mici codițe, așa, neîndemânatic, dar bine intenționat. Da, ”dragul meu”, cumva, se tranformă în „tati”, dar tati ăsta este pentru tine mai bărbat tocmai pentru că este ”tati”.

 

Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *