Exercițiu pentru părinți

Mie nu mi-au plăcut niciodată exercițiile făcute în public, mă intimidează groaznic, mă fâstâcesc în ultimul hal.. Dar în ultima perioadă, exercițiile propuse de niște oameni cu adevărat inteligenți la niște conferințe mi-au spus multe lucruri despre mine. Partea bună e că la astfel de exerciții nu trebuie să dai răspunsul public, e vorba mai degrabă de exerciții pe care să le faci tu cu tine, pentru a te cunoaște mai bine.

Monica Reu, Preşedintele Asociaţiei pentru Comunicare Nonviolentă şi trainer certificat al Center for Nonviolent Communication,  ne-a povestit despre valorile pe care copiii şi le însuşesc în prima copilărie şi care urmează să îi ghideze și în viaţa de adult.

Pornind de la ideea că a avea prieteni şi relaţii de calitate cu persoanele dragi și cu cei din jur este una dintre sursele de fericire ale unui om, Monica a subliniat cât este de important pentru copii să recunoască și să aprecieze valorile şi calităţile în cei din jur.

Fiecare dintre noi îşi doreşte să ofere copilului său o educaţie bazată pe anumite valori. Unii vor să aibă copii respectuoși, alții vor copii perseverenți, alții copii empatici, alții vor copii siguri pe ei, care să poată spună NU atunci când simt asta. Fiecare părinte își dorește să-și educe propriul copil în spiritul unor valori- a spus Monica Reu. Și cred că suntem cu toții de acord cu asta, indiferent de ce valori vrem fiecare să le transmitem copiilor noștri.

Exercițiu pentru părinți

Exercițiul la care am fost provocați a fost acela să ne acordăm timp și liniște suficiente să ne răspundem noi nouă la întrebarea:  Care sunt acele valori pe care aţi vrea să le vedeţi la copiii voştri când aceştia vor avea 25 ani? Faceți un exercițiu de imaginație în timp și gândiți-vă cum ați vrea să fie copiii vostri la acea vârstă. Și, mai mult, gândiți-vă serios ce fel de relație vă doriți să aveți cu ei la acea vârstă.

Ideea acestui exercițiu pleacă de o o realitate pe care eu o consider extrem de importantă: tot ce facem în primii ani de viață ai copiilor noștri e pe termen lung. Nimic din ce facem în anii copilăriei lor nu rămâne acolo, va merge mai departe cu ei în viață și îi va ghida. Chiar dacă sunt lucruri cărora noi poate că nici nu le dăm importanță, copiii noștri ascultă, aud, simt și memorează totul.

Care sunt modurile în care le putem transmite copiilor noştri valorile pe care le dorim

Pentru a putea să le transmitem copiilor noștri valorile pe care noi ni le dorim, indiferent care sunt acestea, e bine să ne punem două întrebări: Cum trăiesc eu acea valoare? Ce-i arăt eu copilului meu despre acea valoare?

Eu m-am gândit, de exemplu, că mi-aș dori un copil îndrăzneț, descurcăreț. Și m-am uitat la mine, m-am întrebat: cum trăiesc eu valoarea asta? Păi, sincer, știți cum trăiesc îndrăzneala? Cu mare, mare sfială. Eu nu-s îndrăzneață. Cum să învețe copilul meu valoarea asta de la mine dacă eu de fapt nu o am?

Ca să pot să-i transmit copilul curajul, îndrăzneala ar trebui în primul rând ca eu să le manifest. În relația cu copilul, cu oamenii dragi, dar și cu toți ceilalți din jur. Lecțiile de viață pentru copii sunt inutile fără exemplul părinților. Ei învață privindu-ne pe noi. Credeți că-i putem transmite unui copil ca valoare sinceritatea, dacă ei ne văd pe noi că mințim? Că-i mințim pe ei sau pe cei din jurul nostru? Ei bine, nu! Asta văd, asta învață, asta fac! Și asta se aplică și cu respectul, și cu empatia și cu orice altceva.

Copiii noștri se nasc buni și valoroși

Dacă am sta și ne-am analiza bine copiii, de când sunt încă foarte, foarte micuți am vedea că ei sunt buni, sunt puri, inocenți, frumoși mai ales pe dinăuntru. Că au în ei cele mai bune valori. Rolul nostru ca părinții este să menținem și să creștem aceste valori. Să nu le distrugem prin propriul exemplu, prin felul cum ne comportăm cu ei, chiar așa micuți fiind, dar și cu ceilalți.

Pe mine acest exercițiu m-a pus pe gânduri, mă gândesc serios în ce măsură am reușit eu să-i transmit curajul copilului meu.

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine!  🙂

 

8 thoughts on “Exercițiu pentru părinți

  • 5 mai 2017 at 22:46
    Permalink

    Chiar este un exercitiu pe care ar trebui sa il facem oricare dintre noi,ca parinte si sincer,m-ai pus si pe mine acum pe ganduri…indrazneata nu sunt nici eu,curajoasa nici atat,dar poate va reusi tati sa ii insuseasca de la el aceste valori,daca de la mine nu prea le poate…important este sa reusim cat de cat sa ii insuflam ce este mai bun din noi si sa fim alaturi la orice pas,sa ii indrumam cum stim mai bine!

    Reply
    • 9 mai 2017 at 22:58
      Permalink

      Da, cred ca e foarte important sa le fim alaturi. Asa cum stim, asa cum putem, dar sa stie ca suntem mereu acolo pentru ei

      Reply
  • 6 mai 2017 at 0:33
    Permalink

    Eu cred in tot ce ai scris tu si mai cred si ca primii 3 ani sunt temelia valorilor pe care le insuflam pe viata copiilor nostrii, cu recuperare pana la 6 ani.Stai linistita in ceea ce priveste curajul.Este suficient ca tu sa simti si sa iti doresti si copilul o sa aibe aceasta calitate chiar daca nu o au parintii.

    Reply
    • 9 mai 2017 at 22:59
      Permalink

      Multumesc de incurajare. Stii ca se spune ca odata cu copiii nostri crestem si noi 🙂

      Reply
  • 6 mai 2017 at 16:34
    Permalink

    M-a inspirat această postare. Am transmis mai departe. Mulțumim!

    Reply
    • 9 mai 2017 at 22:59
      Permalink

      Si eu iti multumesc

      Reply
  • 6 mai 2017 at 19:41
    Permalink

    Nu sunt cercetatoare in domeniul cresterii copiilor,desi, mi-am petrecut mare parte din viata mea in mijlocul copiilor,avand astfel posibilitatea de a observa modul cum se manifesta si cum se dezvolta in diferite etape,copilul.
    In acest sens,mi-am cimentat o teorie personala.
    Copilul se naste cu anumite comportamente pe care le mosteneste de la parintii sai,dar, parcurgand etape din primii ani de viata, isi formeaza anumite deprinderi PERSONALE pe care si le dezvolta prin MUNCA INDEPENDENTA. Trebuie sa lasam copilul sa se joace si singur,timp in care el isi fixeaza ceea ce ii place lui mai mult.
    Cicalindu-l toata ziua cu ceea ce vrem noi sa-i vorbim sau sa-i citim sau sa-i cantam, el nu mai are timp de a gandi singur privind ceea ce ii place sau nu.
    Impunandu-i moment de moment,vointa noastra,il impiedicam in formarea unor calitati pe care noi,nici nu banuim ca le poseda.
    In concluzie,MUNCA INDIVIDUALA imbinata cu MUNCA IN COLECTIVITATE este un bun succes.
    Sper sa nu gresec.

    Reply
    • 9 mai 2017 at 23:01
      Permalink

      Sunt de acord cu tine, copilul are nevoie si de perioade in care sa fie el cu el si sa-si dea seama de anumite lucruri. E bine sa existe un echilibru

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *