Nu e despre ce părinte perfect ești tu, e despre cât de bine îi e copilului

Păi și care e diferența? Adică nu de-asta ești tu părinte bun, ca să-i fie bine copilului bine?

Logic vorbind, și de fapt cam din orice unghi ai privi, cam așa stau lucrurile. Noi facem tot ce ne stă în putință să fim părinți buni, ca să le fie bine copiilor noștri. Să fie fericiți, să fie crescuți bine, să fie crescuți sănătos, să nu sufere.

Doar că, observându-mă pe mine, dar și pe alți părinți din jurul meu, văd o presiune prea mare. Presiune pe care noi înșine o punem pe noi, presiune pe care o pune societatea, oamenii de pe rețelele de socialiare, oamenii din parc, de la magazin, cărțile de parenting. Toate standardele pe care trebuie să le urmăm, toare rigorile de care trebuie să ținem cont. În zilele noastre sunt milioane de articole de parenting și o mulțime de specialiști care ne învață cum să ne creștem copiii. Cum să fim noi ca părinți și mai ales cum să nu fim.

Tot parentingul ăsta modern însă, nu ar trebui să fie o presiune pe părinți, ar trebui să fie o eliberare. Adevăratul parenting este ăla care te ajută pe tine ca părinte. Sau mai bine zis, care ajută și copilul din tine. Parentingul nu ar trebui să fie despre a pune presiune pe părinți și a judeca părinții, ci despre a-i ajuta.

E uman să greșim, e ok să nu fim părinți perfecți și ar trebui să putem recunoaște asta fără să ne fie atât de greu.

De fapt, nu trebuie să dovedim nimic. Nimănui, dar mai ales nu celor din jurul nostru. Nu contează ce zic ei atunci cand coipilul tău are o criză. Când se tăvălește pe jos în mijlocul magazinului sau pe stradă. Nu contează nici ce cred ei când el plânge ca din gură de șarpe. Contează doar ca tu să fii acolo pentru copilul tău. Și pentru a fi acolo cu el, toată presiunea, jena, vina și rușinea de a nu fi părintele perfect trebuie să dispară.  În momentul în care reușim să luăm povara părintelui perfect de pe umerii noștri, există mari șanse să facem infinit mai bine pentru copilul nostru, să fim cu mult mai prezenți.

Eu am un blog de parenting, împărtășesc tot felul de trăiri, dar părinte perfect nu am fost niciodată. Am făcut multe dintre lucrurile coniderate blasfemii în rândul părinților ”perfecți”. Nu am reușit să-mi alăptez copilul la sân (am povestit aici), m-am folosit de tehnologie ca s-o conving să mănânce (am povestit aici), a mâncat dulciuri, chiar și ciocolată înainte de trei ani. Nu prea mi-a plăcut să mă joc (aici). Mi-am ieșit din fire de multe ori (am tot povestit în multe articole), am făcut-o să se simtă în nesiguranță față de străini (aici) și lista cu greșeli de părinte complet imperfect poate continua.

Dar, în cei aproape șase ani trăiți cu presiunea de a fi părinte perfect și de suferit pentru că nu-s nici pe departe așa cum mi-aș fi dorit, am realizat un lucru. Cu cât presiunea pe mine a fost mai mare, cu atât mai mari au fost greșelile pe care le-am făcut. Cu cât am fost mai neatentă cu mine și cu emoțiile mele, cu atât mai puțin bine i-a fost copilului meu.

Cred că dovada cea mai clară a faptului că suntem mame bune este faptul în sine că ne dorim să fim bune. Că învățăm să fim, că ne doare durerea copiilor noștri și că încercăm să ne reparăm greșelile în continuu.

Ce vreau să spun e că de greșit greșim oricum. Ce contează cu adevărat este să învățăm din greșeli, să ne înțelegem și să ne iertăm noi înșine, ca apoi să le putem explica copiilor noștri, să învețe și să ne ierte și ei.

Am articolul ăsta în ciornă de muuult timp. De pe vremea când reușeam să fiu un blogger cât de cât decent și să scriu aproape zilnic. Dar niciodată nu mi-am făcut timp să-l termin. Zilele trecute însă, am dat peste o postare a Otiliei Mantelers fix pe această temă. Despre Otilia, care este  leader Hand in Hand Parenting în România,  am tot scris, e omul care pe mine m-a ajutat mult în drumul meu deloc ușor spre a fi un părinte mai bun. Întrega postare a Otiliei o puteți găsi aici, iar mai multe despre Otilia și despre lucrurile minunate pe care le face, găsiți aici . Eu vreau doar o parte din postare s-o citez acum, mi-a mers tare mult la suflet. Este vorba fix despre copilul din noi, din fiecare părinte. Acel copil pe care punem presiune, acel copil pentru care parentingul modern ar trebui să fie un ajutor, nu o judecată.

”În spatele unui părinte nervos e un copil temător, care nu se simte safe.

În spatele unui părinte permisiv eu un copil căruia îi e frică să spună nu. Fiindcă era periculos să spună NU cănd era mic.

În spatele unui părinte trist e un copil și mai trist. Și singur.

În spatele unui părinte care se agață în prezent de copilul său e un copil care a pierdut-o pe mama.

În spatele unui părinte exigent e un copil care a muncit din greu pentru iubire.

În spatele unui părinte care își lovește copilul e un copil care a fost lovit și mai tare.

În spatele unui părinte agresiv e un copil care poate era să moară. La naștere sau altfel. Sau care s-a născut prematur. Sau care a fost aproape de moarte. Sau nu a fost, dar s-a simțit în pericol de moarte.

În spatele unui părinte care muncește mult e un copil care nu a avut la ce să se întoarcă acasă.

În spatele unui părinte care stă pe telefon e un copil care vrea să amorțească durerea că nu se conectează cu cineva.

Despre care copil vorbesc aici? Știu că v-ați dat seama…

Hai să avem grijă de părinte, ca să aibă grijă de copilul care a fost. Fără blândețe și bunătate față de acel copil speriat și singur, NU ARE CUM să aibă grijă de copilul pe care l-a adus pe lume”

 

Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

One thought on “Nu e despre ce părinte perfect ești tu, e despre cât de bine îi e copilului

  • 4 aprilie 2019 at 2:22
    Permalink

    Parca mi-ai citit gandurile,sentimentele si trairile…iti multumesc pentru acest articol

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *