De ce ne-am luat o pisicuță șchioapă și rahitică

Știți că e multă vreme de când tot zic că ne dorim o pisicuță. Dar pentru că ne dorim ăsta nu era decât în cazul meu și al copilei, bărbatul nevrând să audă de mâță în casă, am toooot amânat momentul. Din când în când, mai deschideam discuția, la insistențele Sophiei, dar fără succes.

Într-o bună zi, Sophie s-a gândit că este timpul să-și pună ea farmecul la bătaie, așa că l-a rugat pe taică-su cum a știut mai bine. Și, ce credeți? Ei bine, da, a funcționat! Avem pisicuță! Spre bucuria ei, dar și a mea 🙂

După ce am avut unanimitate în casă în cazul pisicii, am stat și m-am gândit de unde o luăm. Bineînțeles, m-am gândit preț de câteva clipe la o pisică de rasă. Scrisesem suficiente articole despre pisici încât să știu ce rase sunt mai prietenoase, lasă mai puțin păr, bla-bla-bla. Dar cumva mie nu-mi place comerțul cu animale. Pentru că, din păcate, femelele de rasă, fie că e pisică, câine sau alt animal căutat, sunt pur și simplu exploatate la maximum pentru a făta cât mai des și a scoate cât mai mulți bani pe seama lor. Nu zic că toți cei care au animale de rase fac asta, nu, nu. Dar sunt foarte mulți, suficient cât să mă determine să renunț la idee.

Și, un alt argument foarte important pentru mine în alegerea pisicii a fost lecția pe care o va învăța Sophie din asta. Și ăsta a fost principalul motiv pentru care am renunțat aproape instantaneu la ideea de pisică perfectă de rasă.

Mi s-a părut că avem mai multe lecții de învățat dacă luăm o pisică abandonată și deloc perfectă, dar una de care să se simtă atașată din prima clipă.

Aveam opțiunea să mergem într-un adăpost. Dar mai aveam o opțiune. Pentru că era vacanță și pentru că am mers la țară, iar eu știu cum sunt aruncați la țară pisoii la marginea satului și de câte ori am murit de mila lor, am zis că trebuie să salvăm unul.

Zis și făcut. Am mers cu gândul să salvăm astfel de pisoi. Și am găsit. Un motănel și-o pisicuță. Motanul mic, dar zdravăn și foarte înfipt. Pisicuța mică, piele și os, gârbovită, murdară, puricoasă, lihnită de foame de ne-ar fi mâncat și pe noi. Și șchioapă!

Care credeți că a venit prima la Sophie și a ajuns la noi acasă? Ei bine, da, pisicuța rahitică și șchioapă. De ce? Pentru că ea avea cel mai mult nevoie de noi.

Ni s-a sugerat că ar trebui să ne luăm o piscă ok, sănătoasă și mai zdravănă. Am refuzat, am luat-o pe micuța amărâtă și puricoasă. Și m-am bucurat enorm când Sophie a considerat că așa e mai bine. Pentru că nu toți suntem perfecți și nu toți venim perfecți pe lume. Pentru că până și copiii din orfelinate sunt clasați în cei ușor adoptabili (după criterii de sănătate și etnie/naționalitate/istoric al familie) și greu adoptabili (cei cu probleme de sănătate mici sau mai mari, cei de etinie romă șamd). Ei bine, oameni buni, mie nu mi se pare firesc așa. Cred că și ființele mai puțin perfecte au nevoie de dragoste, iar noi aveam de dat dragoste. Așa ne-am ales cu o pisicuță șchioapă și rahitică.

Am luat-o, am mângâiat-o, i-am dat să mănânce și a mâncat de parcă nu mai văzuse mâncare în viața ei. Am îmbăiat-o și am deparazitat-o.

Ne-am îndrăgostit de ea imediat, așa cum era și am ținut-o la noi în brațe cât de mult. Am dus-o la medic. Acum, după o săptămână, arată așa

S-a mai înzdrăvenit, are blana mai pufoasă, e vioaie și mereu cu chef de joacă, de tors și de băgat în sufletul nostru.

Sophie e fericită că mereu are pe cineva veșnic disponibilă de joacă, pe cineva care doarme cu ea din prima clipă când se așază în pat. Și, unde mai pui, pe cineva care stă cu ea la baie fără să cârcotească, așa cum fac eu când mă roagă.

Are și nume. Țineți-vă bine 🙂 O cheamă Kittyuța Elena Serea. Pe pisică, da! Dar îi spunem Eli, ca s-o alintăm :))

Și pentru că este în creștere, ușor-ușor își revine și piciorușul șchiop, care a fost rupt.

Singurul lucru care nu s-a schimbat foarte mult e bărbatul, care deși o îndrăgește, nu se poate abține să ne spună în continuare cât de tare ne va mânca mâța toate cablurile din casă și câte nebunii va face.


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

One thought on “De ce ne-am luat o pisicuță șchioapă și rahitică

  • 6 noiembrie 2019 at 16:01
    Permalink

    Ahahaha… Poate e fix ca al meu si are zero treaba cu cablurile.
    Oricum o sa devina „fata lui tata” curand

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *