La ce oră trebuie să culcăm copilul, pentru ca sănătatea lui să nu aibă de suferit

Somnul, sau mai bine zis lipsa somnului, cred că e una dintre cele mai mari probleme ale zilelor noastre. Eu am ajuns ca, atunci când visez, să visez că dorm. Mult. Suficient.

Din păcate, în zilele noastre, furăm din somn ca să simțim că mai avem un pic de timp, dincolo de nebunie și alergătură continuă.

Dormim tot mai puțin, tot mai agitat. Mai rău e că nici copiii noștri nu mai au o rutină de somn sănătoasă. Și nu că e rău, e chiar grav. Și la noi, dar mai ales la ei. Problema noastră e că, așa cum nu conștientizăm multe lucruri rele pe care le facem corpului nostru, așa nu conștientizăm nici în cel fel distrugem creierul cu atâta oboseală.

Orele de somn sunt cele mai importante pentru refacerea și dezvoltarea creierului. Chiar și în cazul adulților, lipsa somnului are efecte dezastruoase. Pe termen scurt, mediu și lung. Și cel mai nasol dintre toate este Alzheimerul.

Eu glumesc (și rău fac) în ultima vreme cu Alzheimerul ăsta. Pentru că uit de la mână până la gură, plec în dormitor și ajung în sufragerie, deschid frigiderul ca să iau un prosop, arunc telefonul la gunoi… Și lista poate continua. Deși pot părea amuzante toate lucrurile astea, adevărul este că nu sunt. Deloc. Creierul nostru suferă și suferă rău. Din cauza lipsei de somn.

În ceea ce privește somnul copiilor e și mai rău. Ei sunt în plină dezvoltare, deci la fel și creierul lor. În cazul lor nu este esențial doar să doarmă suficient potrivit vârstei lor, dar e la fel de important să aibă și o rutină de somn. Adică să se culce la aceeași oră, să se trezească la aceeași oră.

Studiile arată că atunci când copiii nu dorm suficient sau au ore haotice de culcare, consecințele nu întârzie. Apare indispoziția tot mai frecvent, agitația, lipsa de concentrare, probleme de memorare, capacitate scăzută de a-și duce sarcinile la bun sfârșit. Și, evident, rezultate proaste la școală. Dacă vreți să citiți mai multe despre efectele nesomnului și ale unei rutine de somn la copii, o puteți face aici – Children who don’t have a regular bedtime behave worse & develop slower. Ideea este că efectele nu-s doar pe termen scurt în cazul copiilor, ci și pe termen mediu și lung. Creierul le este afectat. Vestea bună e, că atunci când își recapătă o rutină sănătoasă de somn, copiii își revin.

Câte ore de somn avem nevoie, în funcție de vârstă

Tabelul ăsta ne-a fost prezentat de un psiholog specializat neuroștiințe, care ne-a explicat pe larg care sunt efectele nesomnului și cât de dezastruoase sunt ele pentru creierul nostru, dar și pentru sănătatea întregului organism. Căci, în timp, este afectată și inima, și metabolismul. Deci pe lângă deficiențe de concentrare, de memorie, stări de agitație și indispoziție, apar bolile de inimă, de ficat, problemele cu greutatea, senzația de foame, de dulce, de… multe altele.

Tabel cu cat trebuie sa dormim in functie de varsta
Cât trebuie să dormim, în funcție de vârstă

Deci, în funcție de ora la care ne trezim, atât noi cât și copiii noștri, ar trebui să calculăm ora de culcare. Teoretic, un copil de 5-10 ani, care se trezește la ora 7 dimineața, ar trebui să se culce pe la 8-9 seara. Cel târziu. Iar noi, dacă ne trezim la aceeași oră, pe la maxim 11 ar trebui să fim în pat, cu gânduri serioase de somn imediat.

Nu știu cum e la voi, dar la noi nu prea e așa. Copila se culcă în jur de 10, iar noi pe la 12, 12 și ceva. Și ca să fiu sinceră până la capăt, se întâmplă, mai des decât mi-aș dori, să mă prindă și 1, 2 noaptea.

Dacă pe mine încă nu am reușit să mă educ să nu-mi mai distrug creierul, care este evident mult prea obosit și adesea incapabil să se concentreze (de memorie nu mai vorbesc, e praf), în cazul copilei încerc să recuperez prin somnul de la prânz. Nu-l mai vrea, e cu cântec, dar țin cu dinții de el. Dintr-o săptămână, în minimum 5 zile doarme la prânz. În jur de două ore.

Și am observat că atunci când trecem peste alea două ore de somn, deși spune cu toată convingerea că nu e obosită, nu mă mai înțeleg cu ea. Știam asta când avea 2-3 ani, dar e la fel de valabil și acum. Plâns, nervi, agitație, țipat, șamd. Așa că țin mult la somnul de prânz.

Mai trebuie să mă educ și pe mine, căci altfel Alzheimerul nu va mai fi doar o glumă proastă. Studiile arată că primele semne apar cu aproximativ 10-15 de ani înainte ca boala să se instaleze cu adevărat. Și, serios vorbind, e o boală tot mai frecventă. Și e urâtă tare.

Deci, vă doresc somn ușor și cât mai mult! Zic să lăsăm treburile de 12 noaptea, Facebook-ul și Instagramul, Netflixul și alte cele și să ne luăm neuronii înapoi. Vise plăcute! 🙂


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

Tot despre somn am mai scris și:

Etapele somnului la părinți și copii
De ce au femeile nevoie de mai mult somn decât bărbații
Despre (ne)somnul de mamă
Lipsa somnului, pofta de dulce și obezitatea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *