Floarea magică, poveste inventată de un copil pe vreme de coronavirus

Noi avem de foarte mult timp obiceiul ca, înainte de culcare, să inventăm povești. Mie îmi pare treaba asta un fel de terapie. Pentru că, de cele mai multe ori, copila îmi spune fără să-și dea seama ce-o apasă, iar eu îi transmit, prin poveste, ce cred eu că are nevoie să audă.

Ei bine, în seara asta, a venit și povestea despre coronavirus. Mă rog, virusul din poveste nu are nume, dar nici nu-i trebuia unul anume.

Mi s-a părut că, de data asta, copila a fost cea care mi-a dat mie o lecție, eu parcă nu mai am energie de ceva vreme să mai dau vreo lecție cuiva. Ce lecție, parcă nici măcar o vorbă bună nu mai aveam energie.

Dar, cumva, după povesea asta, chiar cred că TOTUL VA FI BINE.

Povestea sună așa:

A fost odată o floare magică. Numele ei era Floarea Magică. Și era o floare frumoasă, cu petale curcubeu. Și, pentru că era magică, mirosea foarte frumos și la ea veneau mereu multe albine, gărgărițe, fluturi și bondari.

Și, tot pentru că era magică, reușea să vorbească cu fiecare insectă pe limba ei. Și era mereu o joacă și-o veselie, toți se împrieteneau. Dar, într-o zi, a venit un virus și, din cauza asta, gărgărițele și albinele și fluturii nu au mai venit la Floarea Magică.

Și Floarea Magică a fost tristă. Nu mai avea deloc cu cine să se joace. Asta până când i-a venit o idee: să facă magie cu celelalte flori. Căci și ele rămăseseră singure, nicio insectă nu mai venea la ele să se joace.

Și s-a gândit Floarea Magică să le facă o bucurie. Și cu magia ei, atunci când ele aveau nevoie de soare, ea chema soarele. Și când aveau nevoie de apă, chema norii să plouă. Și când se plictiseau prea rău singure, le desena în aer fluturi și albine.

Și așa a făcut Floarea Magică până când virusul s-a oprit și toate albinele, fluturii și gărgărițele s-au întors la ea și la celelalte flori.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.

Poveste despre a vedea dincolo de tristețea și nemulțumirea ta. Despre a da mai departe tot ce ai mai bun. Despre culoare, lumină și speranță.


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *