Ziua în care am putut să iubesc tot ce este, așa cum este

Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că aș putea, într-o singură zi, să văd viața complet diferit, să înțeleg unde greșesc atunci când sufăr de-mi crapă inima și să descopăr cum să schimb suferința asta, aș fi zis: ok, bați câmpii, eu m-am chinuit o viață și n-am reușit. Bine că ești tu deștept.

Ei bine, acum vă spun eu vouă. Am avut această zi în care am înțeles cum pot schimba suferința asta. Și am descoperit ce să fac cu veșnicile nemulțumiri și frustrări. Și cum să scap de toată viermuiala și haosul din capul meu. Cum să nu mă mai cert în gând cu mine și cu ceilalți. Cum să nu mă mai gândesc întruna: vai, dar cum am putut spune o astfel de prostie. O să creadă X sau Y că-s bătută-n cap. Sau: vai, dar ce nemernic, cum să-mi spună așa ceva.

Dar, mai presus de toate, am înțeles cu adevărat ce înseamnă iubirea necondiționată. Bine, de fapt, iubirea nu poate fi decât necondiționată. Și mulți dintre noi credem că iubim așa. De fapt, în viața noastră, condiționăm iubirea la fiecare pas. Fără măcar să realizăm. Și, de aici, vine și multă suferință, multă frustrare, multe neînțelegeri.

Ziua asta incredibilă a fost sâmbăta trecută, când am mers la un curs de Relații cu Connie Larkin. Îi spune curs de relații și m-am gândit, înainte să merg, la ce aș vrea să schimb în relațiile cu oamenii cei mai importanți din viața mea: soțul, copilul, familia. Doar că am aflat asta și mai mult de atât. Am aflat de ce sufăr în relația mea cu viața toată.

Mi-e greu să vă fac un rezumat al cursului, așa cum am făcut la multe conferințe și evenimente la care am fost, cu speranța de a da mai departe lucrurile bune pe care eu le-am învățat. Asta pentru că nu este un curs despre care să poți povesti, este un curs pe care îl poți doar trăi. Și sunt convinsă că fiecare îl trăiește în felul lui.

E un curs în care primești uneltele pentru a schimba ce știai că trebuie schimbat, dar nu știai cum.

Eu, după cursul ăsta, am ales să-mi iau curajul să iubesc necondiționat. Și să mă bucur de asta. Am realizat că mi-e frică de atât de multe lucruri, încât asta mă împiedică să mă bucur. Mi-e frică de neiubire, de neapreciere, de posibilitatea unui abandon. Am avut mereu o imensă listă cu frici. Pe toate planurile. Și pentru toate am găsit mereu justificări. În copilărie, în adolescență, în toată viața mea au fost întâmplări din cele mai crunte care să-mi justifice frica asta.

Ce vă pot spune este că, de sâmbătă începând, relațiile mele s-au schimbat. Cu bărbatul, cu copilul, cu oamenii cu care interacționez, cu modul de-a face și de-a privi lucrurile, cu mine însămi. Nu mai am reproșuri, iar plângerile despre orice, cum vin, așa dispar. Discuțiile care s-ar fi transformat cu ușurință într-o ceartă au ajuns doar momente de conștientizare. Iar când conștientizezi ce faci, poți să vezi dincolo de tot ce nu-ți convine la bărbat, poți să-ți înțelegi copilul și să transformi tensiunile într-o glumă.

Sâmbătă am făcut cursul ăsta, astăzi, când scriu rândurile astea, este miercuri. Până astăzi am reușit să iubesc tot ce este așa cum este. Și dacă a fost ceva ce n-am iubit, am reușit să schimb tot cu iubire. Nu cu critică, nici cu nervi, nici cu justificări de ce nu pot schimba.

În fiecare zi m-am trezit mai bine. Aseară, am cântat și am dansat. Prin casă. Azi am lucrat ce aveam de lucrat, am întors casa cu fundul în sus și am așezat-o la loc, am vopsit doi pereți pe care de mult timp tot zic că-i vopsesc. Și asta doar în prima parte a zilei. Sună SF? Nu știu pentru voi, dar pentru mine cu siguranță așa ar fi sunat până acum. Și știți cum am făcut toate astea? Dansând. Mă rog, prostindu-mă și scălâmbăindu-mă în ultimul hal, dar asta nu se pune.

Îmi va fi ușor în continuare să iubesc necondiționat, să fiu curaj și bucurie, așa cum am ales? Nu, nu cred că îmi va fi ușor deloc. Cred că este multă muncă, în fiecare zi. Dar știu cât de greu și dureros a fost să îmi las viața controlată de frică, de victimizare și justificări pentru tot ce nu am putut face și ce nu pot fi. Cred că e mai ușor să înveți să trăiești decât să mai mori câte un pic în fiecare zi.

Eu am auzit-o prima dată pe Connie Larkin într-un intreviu cu Ioana, pe care mulți dintre voi o știți drept Prințesa Urbană. După ce am ascultat-o, am căutat absolut tot ce am găsit și i-am sorbit fiecare cuvânt. I-am citit cartea pe nerăsuflate. Până să ajung la primul curs cu ea, deja, doar ascultând-o, am reușit să schimb în viața mea o mulțime de lucruri. Decizia de a renunța la jobul la corporație și de a-mi permite să am mai mult timp pentru ce contează pentru mine am luat-o datorită acestor video-uri în care am ascultat-o cu mintea deschisă.

Pe Connie Larkin o găsiți aici. Următorul curs de Relații pe care Connie Larkin îl ține este pe 2 octombrie, la Oradea. Mai multe detalii despre curs găsiți aici. Am rămas surprinsă la cursul din București să văd oameni din toată țara, ba chiar și români din Franța și Germania.

Dacă aveți dubii înainte de a da banii pe acest curs, gândiți-vă doar că aveți șansa să vă schimbați viața și doar de voi depinde. Pentru mine este cea mai bună investiție pe care am făcut-o.

În București, următorul curs este pe 9 octombrie, un curs de Time Master. Vă puteți înscrie aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *