Ce (nu)face un dependent de shopping de Black Friday

Cum ce? Cumpără, cumpără, cumpără. Ce cumpără? Orice. Că e la reducere.

Nu știu dacă vouă vă sună cunoscut, dar mie da. Am avut perioade din viață în care, zile întregi, bântuiam cu orele site-urile cu reduceri. Aveam nevoie cu adevărat de ceea ce îmi luam? Nu, în 90% dintre situații nu aveam. Dar asta nu mă împiedica să golesc cardul.

Căci da, asta făceam. E una să ai buget lunar de cheltuieli pe lucruri neesențiale și alta e să cumperi fără discernământ, punând, de multe ori, în pericol bugetul familiei. Eu făceam parte din categoria a doua.

Și, de fiecare dată când ajungeam în situația asta, îmi promiteam că nu se va mai repeta. Și nu se mai repeta. Câteva zile. Până-mi apărea prima reducere în față sau până când aveam o zi foarte proastă.

Am fost mereu conștientă că nu am o relație prea bună cu banii. Și asta era simplu, nu trebuia să fiu vreun geniu în finanțe. Pur și simplu nu-mi ajungeau de la un salariu la altul.

În momentul în care am renunțat la jobul de corporație, am fost nevoită să analizez mai atent relația cu banii. Și nu mi-a fost deloc ușor. Oricât de tare îmi doream să economisesc, sfârșeam, inevitabil, prin a da banii pe tot felul de lucruri. De la haine care împânzeau dulapul aiurea, la obiecte de decor, care încărcau apartamentul și așa mic și până la alimente care, nu de puține ori, expirau în frigider.

Astfel stând lucrurile, mi-am dedicat câteva ore pe zi, în câteva zile, fix pentru a-mi da seama ce naiba e în capul meu. Iar la mine și, probabil la foarte mulți oameni, funcționează metoda întrebărilor puse după un scurt exercițiu de mindfulness.

Ce am făcut concret? Mi-am luat câteva minute, am respirat adânc de câteva și m-am gândit, cu ochii închiși, la ce cred eu despre bani. Care sunt convingerile mele. Am fost uimită de ce am ajuns să scriu pe pagina goală din fața mea. Și anume:

• Niciodată eu nu o să am bani precum X, Y și Z.
• Pot oricând să rămân fără bani și asta mă sperie foarte tare.
• Mi-am făcut datorii pentru că am cheltuit fără discernământ.
• Nu știu să fac diferența între ce am nevoie cu adevărat și ce cumpăr impulsiv – ceea ce era deja evident, nici nu era nevoie de vreun exercițiu pentru asta.

Ce spunea asta despre mine?

Că eu cred că nu sunt la fel de bună precum X, Z și Y, deci evident nu am cum să câștig cât câștigă ei. Deși, la o privire mai atentă și mult mai sinceră, chiar zdrobitor de sinceră, X, Z și Y au muncit mai mult decât mine sau au făcut mai multe economii.

Că adesea chletui fără discernământ, luând lucruri pentru vremuri grele. Și, acum, în timp ce scriu asta, îmi amintesc cum dispăreau produsele de pe rafturi la începutul pandemiei, deci cred că mulți dintre noi avem problema asta. Aceea că am cunoscut sărăcia cruntă, aia în care nu aveai ce pune pe masă și te asiguri că nu vei mai ajunge acolo. Adică nu știu despre ceilalți, dar eu am trăit și vremuri grele, în care nu doar că nu aveam haine și încălțămine, dar nici după ce bea apă. Așa că a rămas în mine, cumva, teama asta.

Și de ce mai cheltuiam eu aiurea? Pentru că hainele mă făceau mai frumoasă, obiectele îmi transformau casa (NOT!), ca în imaginile cu case perfecte din social media, iar alimentele m-ar fi putut face o gospodină mai bună.

Am mai realizat un lucru, că mi-e teamă să cer banii care cred că mi se cuvin, atunci când trebuie să fac asta. Dintr-o stimă de sine scăzută.

Bine, bine, dar cumva, pe astea, le știam și înainte. Da, dar nu puse pe hârtie și nu conștientizate atât de profund. Și, în plus, nu-mi stabilisem niciodată obiectivele. Iar atunci când nu ai obiective clare stabilite, e mai ușor să o iei pe arătură.

Fiecare dintre noi avem anumite obiective, lucruri pe care ni le dorim foarte mult, care sunt foarte importante pentru noi.

Pentru mine, de exemplu, printre altele, e important să am timp cu copilul. Iar în momentul ăsta înseamnă lipsa disponibilității de a lucra full-time. În cazul meu, se traduce prin acceptarea unui venit limitat, deci musai reducerea cheltuielilor neesențiale. Dacă la asta mai adaug și obiective pe termen mediu și lung, e clar că trebuie să renunț la orice lucruri neesențiale, pentru a economisi.

Așa că știu ce făcea un dependent de shopping de Black Friday. Dar știu și ce face un om conștient de ceea ce-și dorește. Își dă peste mâini și cântă You don’t fool me, ori de câte ori vede reclame cu ”reduceri nemaiîntâlnite”.

Și, ca să mă felicit pentru faptul că am rezistat tentațiilor până la ora asta și să mă motivez pentru zilele următoare, îmi ofer o recompensă cu efect garantat și imediat. O înghețată 🙂