Ce facem noi, oamenii, fără să realizăm, de ne traumatizăm copiii

Întrebat ce facem noi, oamenii, fără să realizăm, de ajungem să ne traumatizăm copiii, Gabor Mate a răspuns (nu e citatul exact) :

În primul rând, pe mamă nu o susține nimeni emoțional atunci când este însărcinată și în primele luni, când viața ei se schimbă radical. Se fac cursuri de cum să ai grijă de copil, fizic, dar nu avem în cultură să ne îngrijim de emoțiile mamei, cea care are grijă de copil.

Mai apoi, ea simte că i se rupe inima dacă pleacă de lângă copil sau când el plânge, dar totul din societatea noastră o îndeamnă să facă asta, să lase copilul să plângă.

Asta spune, pe foarte scurt, Gabor Mate despre primele traume din viața unui copil.Iar acum citesc despre atașament și traume și Franz Ruppert scrie așa:

„Noi, oamenii suntem ființe care trăiesc în grupuri. Trăim, supraviețuim, prosperăm în grupuri sau ne prăbușim în ele.(…)Într-un caz normal, noi creștem în burta mamei noastre timp de nouă luni. Venim pe lume goi și despuiați, cu o mare nevoie de protecție și ajutor.Fără o îngrijire intensă, fără hrană și căldură, fără a fi protejați permanent de către mamele noastre am fi murit curând de foame, am fi înghețat sau ne-am fi văzut expuși fără apărare tuturor condițiilor din mediul nostru înconjurător.I

ar fără sprijinul și susținerea grupului ei, mama noastră își pierde curând forța, e suprasolicitată și neajutorată.Cu cât ii merge mai bine mamei noastre, cu atât îi merge mai bine copilului ei.Iar mamei noastre ii merge cu atât mai bine, cu cât mai multă dragoste a primit ea însăși copil fiind și cu cât mai mult sprijin află în comunitatea în care trăiește.Sănătatea psihică se întemeiază în primul rând pe aceste condiții primordiale ale existenței umane.Dar și situația inversă e valabilă: tot ce o împovărează pe mamă și ii lipsește, împovărează și lipsește și copilului ei.

Dacă ea nu primește ajutor din partea soțului, de la mama ei sau alte rude apropiate, este supusă unor mari dificultăți și situații stresante.

Dacă, în plus, îndură și dispreț sau violență, toate acestea se transferă inevitabil și asupra copilului ei. În relația mamă-copil își fac apariția problemele psihice”

Și o să închei cu ceea ce spun mereu. Mamele bune, ca să fie bune, au grijă de ele. Și ar trebui ca și comunitatea, grupul, societatea să le susțină. De dragul viitorului lumii în care trăim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *