Turtă dulce fără zahăr. La două mâini și două mânuțe

Mereu mi-a plăcut turta dulce. Mie una îmi aduce aminte de copilărie. Și mirosul ei mă duce cu gândul la Crăciun. Dar, așa cum v-am tot spus, fug de aluaturi, mi-e teamă că nu-mi ies. Mare prostie am făcut. Rețeta de turtă dulce este atât de simplă, nu are cum să nu-ți iasă. De un singur lucru este bine să ținem cont, în rest e floare la ureche. Nu trebuie să le ținem mult la cuptor. Riscul e să se întărească sau să devină amare.

Și cum anul ăsta am fost liberă de Crăciun și am avut mai mult timp (voi lucra de Revelion, dar sunt fericită așa), am zis să încerc. Și cu ocazia asta mi-am dat seama că nici nu îți trebuie prea mut timp ca să faci turtă dulce. Plus că îmi surâdea maxim ideea de a face ceva împreună cu Mogâldeața. Și eram sigură, sigură că va fi încântată să se joace cu aluatul și să-l taie în forme de ursuleți, elefanți, steluțe, brazi. E o rețetă simplă, nu vă lăsați păcălite de poliloghia de mai jos, așa îmi place mie să scriu, precum vorbesc: mult 🙂

Bun, zis și făcut. Am folosit așa:

• 500+ 150 de g de faină (vă explic imediat de ce așa). Eu am folosit făină integrală, o prefer.
• 1 pachet de unt- 200g- lăsat dinainte la temperatura camerei ca să fie mai moale
• 9-10 linguri de miere (pentru noi a ieșit suficient de dulce, dar sunt convinsă că sunt persoane care o vor și mai dulce)
• 2 0uă
• 1 linguriță de bicarbonat
• 1 linguriță și jumătate de scorțișoară
• 1 linguriță de ghimbir măcinat
• 1 linguriță de nucșoară măcinată
• 1/2 linguriță de cuișoare măcinate- pe toate le găsiți la raionul de mirodenii din hipermarketuri.

Într-un castron am pus untul și mierea și am amestecat până s-a omogenizat compoziția. Apoi am adăugat ouăle bătute un minut cu furculița înainte și le-am amestecat și pe ele. Dacă vă întrebați cumva, da, am citit și eu despre faptul că mierea ar deveni toxică la temperaturi înalte. Dar după ce am citit și mai mult, am ajuns la concluzia că doar își mai pierde din proprietăți. Am preferat-o oricum în loc de zahăr.

Într-un alt castron, mai măricel, am pus făină -500 de g- bicarbonatul și mirodeniile. Le-am amestecat. Apoi am pus untul amestecat cu mierea și ouăle peste făină și mirodenii. Am amestecat totul până s-a omogenizat. Mi-am dat seama că aluatul este cam moale și prea lipicios  și am mai adăugat treptat cam 150 de g de făină. Până când nu a mai fost așa de lipicios. Totul mi-a luat maxim 20 de minute. Am făcut asta imediat cum am pus-o pe Mogâldeață la somn, gândindu-mă că va fi mai complicat. Dar nu a fost deloc.

Aluatul l-am pus într-o folie de plastic alimentară, la frigider și l-am lăsat până s-a trezit ea (vreo 3 ore). Am citit că ar trebui lăsat mult mai mult, dar eu nu aveam atâta timp la dispoziție. Apoi a început distracția.

Am luat fiecare -eu și Mogâldeața, desigur :)- câte un făcăleț (m-am învățat minte de ultima dată și am mai cumpărat unul ca să nu mai fiu nevoită să întind aluatul cu mâna) și am întins câte o bucățică de aluat. Ah, e bine să-l lăsați 5 minute, se întinde mai ușor, fără a fi nevoie să ungeți suprafața pe care îl întindeți. Apoi ne-am distrat de zor tăind forme. Bineînțeles că ea se înfigea cu forma exact în mijlocul foii de luat și după fiecare trei forme trebuia alt aluat întins. Oricum a fost foarte încântată.

Am pus o hârtie de copt în tava aragazului, am încins cuptorul cam la 190-200 de grade (e aproximativ pentru că nu îmi arată gradele, ci niște trepte de căldură). Apoi le-am băgat. Revin acum asupra a ceea ce spuneam mai sus. Nu trebuie lăsate mai mult de 5-10 minute. O să vi să pară că sunt nefăcute, dar dacă sunt foarte ușor rumenite pe fund și se pot dezlipi de pe foaia de copt, nu le mai lăsați. Se vor întări apoi prea tare și e foarte posibil să devină amare.

Dacă vreți, de dragul distracției și al aspectului, le puteți desena. Noi am folosit creioane de la dr. Oetker. Dar, v-am spus, doar de fun. Pentru că pe acelea nedecorate le-am mâncat mult mai repede. Și Mogâldeața a fost în culmea fericirii și a spus tuturor că le-a făcut și ea, și mami. Și era bucuroasă să dea detalii. În curând cred că se descurcă singură :))