Despre prieteniile copiilor mici. Cum îi ajutăm să fie prieteni buni și să-și facă prieteni buni

Unul dintre argumentele deloc de neglijat pentru care părinții își dau copiii la grădiniță este socializarea. Cei mai mulți dintre noi ne dorim să avem copii care să poată socializa, să interacționeze ok cu ceilalți, să lege prietenii.

Nu de puține ori am văzut părinți îngrijorați de faptul că micuțul sau micuța lor nu prea interacționează cu ceilalți copii. Eu însămi am fost unul dintre acești părinți o perioadă. Mi-a trecut.

Dar pentru cei care sunt încă îngrijorați, vreau să spun că abia după vârsta de 3 ani un copil poate lega un soi de prietenie temporară.

În schimb, de pe la un an micuții își pot arăta preferința față de un anumit copil, de a avea o minimă interacțiune cu acel copil. Abia pe la 2 ani un copil poate fi înduioșat dacă vede un alt copil plângând și se simte apropiat de acel copil. Asta în ciuda faptului că se spune despre micuți că sunt individualiști și deloc empatici.

Dar, cum spuneam, după vârsta de 3 ani copiii încep să lege mici prietenii cu alți micuți din jurul lor. Încet-încet, ei deja simt nevoia de interacțiune, de socializare, de apreciere din partea prietenilor.

Prieteniile la această vârstă sunt destul de fragile pentru că ei nu văd lucrurile decât din propria perspectivă și se supără imediat când prietenul sau prietena lor nu este de acord cu ei, când vor alt joc sau altă activitate.

Tocmai de aceea, pe la 3-4, chiar 5 ani auzim frecvent fraze de genul ”dacă nu faci x lucru nu mai ești prietena/prietenul meu”. Frază despre care eu mărturisesc că nu-mi place deloc. De fiecare dată când aud fraza asta îi explic Sophiei că nu trebuie să facă lucruri care nu-i plac doar pentru a fi prietenă cu cineva. Și că prietenia înseamnă să acceptăm și că un alt copil poate să vrea sau să facă și alte lucruri decât vrem noi. Un prieten bun este prieten chiar dacă nu facem fix ce vrea el.

Prieteniile de la vârsta asta sunt importante pentru copiii noștri, ei pun multă energie în ele și sunt afectați atunci când simt că destramă. Iar noi nu ar trebui să le privim cu superficialitate, prietenia este o formă de autonomie pentru ei, dar și o modalitate de a-și crește stima de sine.

Cum îi ajutăm pe copii să fie prieteni buni

Psihologii spun, și mie mi se pare chiar logic, că un copil cu un atașament sigur, sănătos, care a primit dragoste din partea părintelui, căruia i-au fost înțelese și îndeplinite nevoile, va fi un copil care la rândul lui va putea oferi dragoste celor din jur.

Așadar, relația noastră cu copilul, felul cum noi răspundem nevoilor lui, felul cum îi oferim dragostea noastră sunt foarte importante pentru modul în care el va lega prietenii pe viitor.

Bineînețeles că apar și conflicte între copii, este inevitabil. Dar tot noi, părinții, suntem cei care au rolul să gestioneze aceste certuri dintre ei pentru a-i ajuta să le depășească. Este foarte important să ne ajutăm copilul să înțeleagă cum s-a ajuns la acel conflict și ce e de făcut pentru a-l evita pe viitor.

Cum te simți? Ce te face să simți așa? Dar el cum crezi că se simte? Ce crezi că l-a supărat? Ce ați fi putut face ca să nu fiți supărați? – sunt întrebări care vor ajuta copiii să înțeleagă și să repare neînțelegerile cu prietenii lor.

Părinții sau prietenii copiilor noștri?

Am auzit de multe ori părinți care spun că sunt părinții, nu prietenii copiilor lor. Pe deoparte sunt de acord. Adică sunt reguli de care trebuie să ținem cont și atunci când nu ne place. Dar, până la urmă, asta înseamnă un prieten bun, acel prieten care ne acceptă și cu bune și cu mai puțin bune.

În plus, e foarte bine să fim apropiați de copiii noștri, să le fim prieteni. Dar ei au și alte nevoi importante. O replică a Sophiei dată mie de curând a spus mai mult decât aș putea eu spune în zeci de cuvinte: ”Mami, tu ești prietena mea. Dar ești și mama mea, să știi”.

Ei au nevoie de prieteni, da. Dar au și mai mare nevoie de părinți. De afecțiunea unui părinte, de dragostea lui și, foarte important, de protecția și siguranța pe care le-o oferă un părinte.

Cum le vorbim despre prietenie

Jocul și activitățile distractive au fost și vor fi mereu calea cea mai ușoară de a le vorbi copiilor despre ceva, orice. Desigur, și despre prietenie.

De curând noi am făcut ”brățările prieteniei”, o activitate tare drăguță, pentru părinți și copii. Nu-i nevoie de mare lucru, o foarfecă, o bucățică de material și multă voie bună.

Tăiem materialul, scriem numele prietenului și imediat vom avea o brățară a prieteniei de oferit celor mai buni prieteni.  E un prilej numai bun de a afla care le sunt prietenii, ce simt pentru ei. În plus, copiii apreciază foarte mult lucurile acestea mărunte, pun mult suflet și energie în ele.  Ideea acestei activități am găsit-o aici, unde puteți să vedeți si voi alte modele de brățări ale prieteniei, poate vă inspiră :)

(p) Pe site-ul Danonino găsiți un hub cu numeroase activității educative, dar și distractive, pentru copii. Aruncați un ochi aici, sunt convinsă că veți găsi minim una și pe placul vostru.

Provocarea de a face brățările prieteniei am primit-o de la Danonino în cadrul campaniei ”Spune Da”, campanie care încurajează autonomia copiilor.

Pe pagina de Facebook a Danonino, aici,  găsiți și un concurs foarte drăguț. Premiul va fi un set Play-Doh – Petrecerea cu tort de la Hasbro Gaming.

Și pentru că eu sunt și prietenă, dar și mami, ne-am făcut și noi două brățări ale prieteniei. Pe care le tot schimbăm între noi de câteva zile încoace. Prilej cu care reușesc de fiecare dată să o asigur că sunt prietena și mama ei și așa voi fi câte zile oi avea.

mami_soph

 

bratarile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook