Polițiștii și medicii nu-s sperietoare de copii

Credeam că doar pe vremea când eram eu copil erau folosiți medicii și polițiștii pe post de bau-bau, dar m-am înselat. Aud și astăzi frecvent părinți, bunici, unchi și mătuși sau pur și simplu necunoscuți prin parc care amenință copiii cu doctorul sau cu polițistul. Pe ai lor, dar culmea, și pe al meu.

”Dacă faci sau nu faci x lucru te duc la domnul doctor și-ți face o injecție”, ”O sun pe doamna doctor, dacă nu…” sau ”Dacă nu ești cuminte, vine polițistul și te ia/ te bagă la închisoare”.

Desigur, variantele sunt muuulte, foarte multe. Cred că fiecare dintre noi a auzit măcar și una singura. Sau poate chiar am și folosit.

Doar că înainte să le folosim zic să ne gândim totuși la un lucru. Că, da, desigur, ne dorim să avem veșnic copii sănătoși, să nu fie nevoie vreodată să trecem pragul vreunui spital sau să fie nevoie vreodată de vreun ac de seringă, ac de perfuzie sau ceva de genul. Doar că, în viața reală, de cele mai multe ori avem nevoie de medici. Măcar să ne asigure că suntem bine.

Fac aici o paranteză. Noi, românii, avem o mare bubă. Nu mergem la medic decât dacă ne îmbolnăvim. N-aș ști să spun de ce exact, dar serios, nu-i ok. E infinit mai bine să ne căutăm, să prevenim, decât să ajungem când e musai să tratăm, să tăiem, să operăm, să scoatem ceva.

Medicul ar trebuie să fie privit de copil și chiar și de noi, poate nu ca un prieten, dar clar nici ca dușman. Da, noi avem un sistem medical cu muuulte hibe, nu contest, dar tot nu-i ok ca micuții noștri să trăiască și să crească mari cu teama de medic, de spitale, de controale medicale, de analize. E spre binele lor să nu fie atât de îngroziți ca noi de medici. Eu una îmi doresc ca fata mea să aibă multă grijă de ea și de sănătatea ei și să nu ezite absolut deloc atunci când e nevoie să meargă la doctor.

Și polițistul! Da, nici el nu ar trebui să fie sperietoarea și dișmanul copiilor noștri. Gândiți-vă dacă ferească sfântul copilul nostru se rătăcește sau îl atacă cineva sau… nici nu mă pot gândi la mai mult. Poate vor fi momente când ajutorul unui polițist i-ar prinde tare bine. Dar dacă el, copilul, este speriat deja de ceea ce i se întâmplă credeți că mai are curajul să mai meargă la polițistul care l-ar putea băga la închisoare sau cine știe ce i-ar mai putea face? Cum însăși bunica și mama lui i-au spus?

Da, sunt de acord, nici sistemul de sănătate, nici cel de apărare, cam niciunul nu funcționează grozav în țara noastră. Ba dimpotrivă. Dar clar nu trebuie să ne speriem copiii. Ei vor avea nevoie de medici și poate chiar și de polițist. Ei au nevoie să se simtă în siguranță.

Și ce siguranță le oferim noi copiilor și nepoților noștri atunci când îi amenințăm astfel până la urmă? Cum se poate ca persoana cea mai iubită, mama, tata, bunica să fie chiar ea cea care ar putea să le facă un lucur atât de rău, precum chematul polițistului care-l duce pe copil la închisoare, să zicem?

Eu zic că pe copiii îi facem ca să-i iubim. Atât! Amenințările și toate celelalte lucruri ce n-au treabă cu iubirea nici nu-și au rostul :)

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook