5! Anii în care am devenit un alt om

Am scris titlul ăsta și am început să plâng. Nu știu dacă pentru că nu-mi vine să cred că au trecut deja cinci ani, nu știu dacă pentru că a fost o perioadă în care mi-a fost atât de greu sau doar pentru că sunt eu o plângăcioasă. Sau poate din recunoștință pentru omulețul ăsta mic care s-a făcut mare și odată cu el am crescut și eu, m-am transformat în om. Într-un alt om adică.

M-am transformat într-un om mai bun, mai conștient. E drept că m-am transformat și într-un om mai obosit. Dar, cu oboseala asta incredibilă  acumulată în ăștia cinci ani de zile, am învățat și să-mi consum energia pe lucrurile care merită. Sau, mă rog, să încerc măcar să nu-mi mai consum energia pe lucrurile și oamenii care nu merită. Câteodată îmi iese, câteodată nu. Dar, odată cu copilul meu, mai cresc și eu. Promit :)

Fix la ora 12 m-am dus la ea – la minunea mea care azi face 5 ani –  cu lacrimi în ochi, s-o văd cum doarme și s-o pup. M-am uitat la ea și nu am încetat să mă minunez eu de cât de minunată e ea. Și nu, nu cred că am un copil atât de bun datorită mie. Cred că eu am devenit mai bună datorită ei. Mi-am dorit și am luptat atât de mult să fiu o mamă bună încât cred că am reușit, de dragul ei, să devin eu însămi un om mai bun.

Nu știu când au trecut cinci ani, mi se pare că ieri a fost ziua în care m-am întors acasă cu o mână de copil în brațe și mi se părea că nu știu nimic despre ce înseamnă să fii mamă. Mi se părea că tot ce fac e greșit. Acum realizez că nu era totul chiar atât de greșit. Că în ciuda greșelilor pe care le-am făcut, am avut tăria să mai fac și lucruri bune. Să mă lupt cu mine, să mă caut, să-mi vindec mie răni ca să nu-i provoc ei altele.

După cinci ani de zile de când sunt mamă, dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă să fii un părinte bun, nu i-aș zice nimic de prin cărțile pe care le-am citit, nici de la zecile de seminarii la care am fost. Nu i-aș zice nici despre nu știu ce soi de parenting, nici despre alăptare exclusivă, nici despre diversificare nu știu de care, nici despre nu știu ce grădinițe cu nu știu ce tip de predare, nici despre limite cu blândețe (deși despre asta găsiți pe blogul ăsta o mulțime de cuvinte), nici despre alte multe altele despre care citim astăzi. I-aș zice doar că trebuie să facă, zi de zi, clipă de clipă, tot ce-i stă în putință să fie un părinte mai bun pentru copilul lui. Să-și respecte copilul și să se gândească în fiecare moment că el este oglinda în care copilul lui se uită.

Și ca să trec un pic peste nostalgia asta a mea, poate vă întrebați ce și-a dorit Sophie de ziua ei. Ei bine, fooooaaaaarte multe lcururi. Că la partea asta cu lucrurile materiale am dat greș, mă-sa e dependentă de shopping. Și treaba asta să știți că se transmite și la copil. Vă mai povestesc eu despre asta, soon.

Deci, ca să revin, a avut o listă tare lungă. Cu trotinete, role, lego, tatuaje (da, da, ați citit bine!), cercei, cristale, Else, ponei, păpuși care să facă diverse chestii ciudate auzite pe la tv, rochițe, fustițe șamd. Nu pot să vă zic tot, ea are deja lista făcută și pentru Crăciun, v-aș plictisi maxim. Dar vreau doar să vă spun ce NU și-a dorit de ziua ei: să se facă mare. Ea nu vrea să se facă mare. Dar deloc. Și știți ceva? Nici eu!

Dacă putem spune și noi că avem o tradiție de familie, cred că asta este: ziua Sophiei. Cu luni bune înainte ea își face lista cu lucrurile pe care și le dorește, dar mai ales ne amintește că nu-și dorește să fie mare. Iar noi o asigurăm că poate să crească oricât, pentru noi va fi mereu fetița noastră mică. Și mereu se va putea cuibări în brațele noastre ca și cum ar fi un bebeluș, indiferent de unde vine, cu ce bagaj în suflet și oricât de greu ar fi el. Îl vom duce împreună.

La mulți ani micuța noastră un pic mai mare! Să fii sănătoasă și voioasă!

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine!

 

One thought on “5! Anii în care am devenit un alt om

  • 24 mai 2018 at 11:09
    Permalink

    La mulți anișori, fericiți, cu tot binele din lume!
    Sîmbătă schimbăm și noi prefixul, tot 5, nu știm cînd a zburat timpul ăsta..

    Zi superbă!
    Iulian

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *