Vacanța noastră prin țară. Cu peripeții

Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp am avut o vacanță pe bune. După atât de mult timp că nici nu mai știu exact cât. În mare a fost frumos, așa că am zis să împărtășesc cu voi, poate ceva vă inspiră, poate aflați ceva nou sau pur și simplu vă clătiți ochii văzând locuri în care ați fost deja.

Până să vă spun pe unde am umblat, să vă explic de ce am zis că în mare a fost frumos.  Anul ăsta, pentru prima dată de când sunt mamă, nu am mai luat după noi întreaga farmacie. Am zis că e suficient un termometru, ceva pentru febră și dureri și o trusă de prim ajutor cu trei plasturi, o fașă, niște betadină și-un baneocin. Mi-am spus eu că acum Sophie s-a mărit și chiar nu mai e necesar să car tot stocul de medicamente după noi.

Ce să zic, mare greșeală. În astea două săptămâni, bărbatul a făcut bronșită, cu temperatură și de toate, copila laringită și eu enterocolită. Ce să mai, toate -itele au prins drag de noi. Pe rând. Bineînețels că aș fi avut nevoie de multe dintre siropurile și pastilele de acasă, de aparatul de aerosoli, de sărurile de hidratare șamd. Dacă le-am găsit la farmacii? Păi le-am găsit, o parte dintre ele. Dar cu multă umblătură și bani cheltuiți aiurea. Câteva sute de lei nu-s de ici, de colo. Unde mai pui că acasă fix aceleași medicamente expiră în cutia destinată lor, pusă cu grijă la mare înălțime. Deci, ca învățătură de viitor, voi reveni la obiceiul de nu lăsa farmacia acasă, măcar atunci când o pot lua fără probleme după mine.

Bun, acum că v-am zis și asta, să povestesc pe unde am fost. Prima săptămână am petrecut-o la mare, la ai mei. Am stat în casa bunicilor, așa că ponturi despre cazare și mâncare la mare n-aș ști să vă dau. Limanu, satul în care au crescut s-a schimbat mult în ultima perioadă, în locurile unde eu mă plimbam este acum un port turistic- Life Harbour, merită vizitat dacă vă pasionează plimbările pe mare, yachtingul, ski nautic și alte sporturi pe apă.

life harbour

life harbour 1

Noi am făcut plajă în 2 Mai, am avut noroc de apă curată și, culmea, plajă foarte curată în ciuda aglomerației incredibile din plin sezon. Nu am mâncat în oraș decât o singură dată, dar vă pot recomanda Maritimo Lounge & Bar din Mangalia, nu m-a dezamăgit niciodată în cei câțiva ani de când e deschis. E fix pe faleză, cu vedere la mare și briza-n păr.

maritimo

Sophie s-a simțit în rai, a avut o curte imensă la dispoziție, familia aproape, mare, plajă, legume și fructe luate direct din grădină. A fost o primă încărcare de baterii pentru toată lumea. Nu ne venea să mai plecăm, dar aveam deja planurile făcute pe mai departe.

În cea de-a doua săptămână ne-am propus să facem pentru prima dată cu copil Transfăgărășanul. Ne-am făcut o minimă documentare despre ce am putea face și am pornit la drum.

  • Prima oprire a fost Mănăstirea Curtea de Argeș. Nu suntem nici eu, nici bărbatul prea religioși, dar eram convinsă că Sophie va aprecia. Ceea ce s-a și întâmplat. Nu i-am spus legenda meșterului Manole din simplu motiv că eu am suferit ca naiba în copilărie când am auzit-o în timp ce vizitam mănăstirea. Mi s-a părut totul prea crud și parcă o și auzeam pe Ana urlând din perete. În schimb ea a fost fascinată de mormintele regilor Carol I și Ferdinand și ale reginelor Maria și Elisabeta. Atât de tare încât a vrut să le vadă de două ori și să-i spun poveștile lor.

curtea de arges

 

curtea de arges 1

Tot în Curtea de Argeș am luat și prânzul. Am descoperit un loc cu mâncare tare bună, (prea) multă și ieftină. Atât de mult ne-a plăcut mâncarea încât la întoarcere am luat-o din nou prin Curtea de Argeș doar ca să mâncăm în același loc. Curtea Veche se cheamă restaurantul și am cheltuit de fiecare dată în jur de 80 de lei pentru felul I, felul II si desert, plus băuturile. Locația și personalul foarte ok. Acum îmi dau seama că nu am făcut poze.

  • Cea de-a doua oprire a fost la Cetatea Poenari, nu foarte departe de Curtea de Argeș. Inițial eu am zis că nici nu se pune problema să urcăm cele 1480 de trepte până la cetate cu Sophie după noi. Dar pentru că am pronunțat cuvântul cetate și Sophie l-a auzit a vrut musai să mergem. Iar bărbatul veșnic dornic de aventură i-a ținut isonul. Și dacă au vrut aventură, fix aventură am avut, căci în cele aproximativ 40 de minute cât am urcat a plouat întruna. Așa că pelerinele noi luate din Jumbo au fost perfecte pentru treaba asta.Nu, nu eram singurii cu copil după noi care urcau peste o mie de trepte pe ploaie. Era un chiot și-o veselie continuă. Mai mult s-au plâns ăștia mai mari (eu printre ei) decât ăștia mici.
    Odată ajunși sus, priveliștea merită tot efortul. Ruinele cetății nu-s neapărat impresionante, asta subiectiv vorbind, fix din punctul meu de vedere. Dar aventura și peisajul nu trebuie ratate.  Acum că am făcut asta îmi dau seama că, dacă nu am fi urcat, Sophie ar fi pierdut niște amintiri frumoase.
  • A treia oprire a fost la barajul Vidraru –  văzut, plăcut, pus zeci de întrebări despre el, cățărat din nou pe trepte. Nu știu de unde am mai avut energie eu, cred că doar din încântarea copilei.

vidraru
vidraru 2
vidraru 3

  • A patra oprire a fost la Cascada Capra. Era deja spre seară, eram toți trei obosiți, eu mai mult, ei mai puțin. Nu am stat foarte mult, ci doar cât să testăm apa rece a cascadei și să fac prostia să cumpăr niște caș afumat de la oamenii de pe marginea drumului. Partea asta cu cașul avea să-mi aducă peste câteva zile o minunăție de enterocolită. Dar nah, gurmandul tot gurmand rămâne. Și eu când văd orice soi de brânză în fața ochilor intru în sevraj. Trebuie să gust, să cumpăr.

cascada capra 1
Seara, pe la 8, am ajuns la pensiune. Nu ne-am mai oprit la Bâlea, eram prea obosiți, am lăsat pentru a doua zi. Ne-am cazat la Vila Adela, în Cârțișoara. Am ținut musai să avem două camere separate, așa că am optat pentru un apartament cu un dormitor. A fost fix ce ne trebuia. Pensiunea nu este una luxoasă, interiorul e decent, singurul lucru pe care l-aș fi schimbat era canapeaua extensibilă din piele. Și asta din nou subiectiv, mi se pare incomodă pielea aia, dar acoperită corespunzător a fost chiar ok. Gazdele au fost foarte prietenoase și mereu la dispoziția noastră, iar peisajul… DE VIS! Fix prin curtea pensiunii curge un râu. Iar în spatele lui se ridică muntele. Asta vedeam de fiecare dată pe geam: râu și munte.

Curtea tare spațioasă, cu loc de parcare, trambulină, leagăne, șezlonguri colorate, loc de luat masa, grătare pentru doritori. Atât de mult ne-a plăcut, încât rezervarea pentru două nopți s-a transformat în cazare pentru patru nopți. Cu greu, căci era cererea foarte mare, dar am avut noroc că renunțaseră niște străini pe ultima sută de metri. Cred că m-aș fi putut obișnui să stau tolănită în hamacul de pe marginea râului și să-mi beau cafeua acolo cel puțin toată vara.

trambulina

 

Ce-am făcut 4 zile în Cârțișoara, județul Sibiu

La un moment dat am avut această discuție cu bărbatul, care se gândea că ne-am putea plictisi timp de 4 zile în acest sătuc din județul Sibiu. Dar vă spun că aveți ce face. Asta este ce puteți vizita în împrejurimi:

  • Castelul de lut din Valea Zânelor. Nu se poate intra decât în vreo două dintre clădiri, se poate urca în două turnuri, dar e un loc care merită văzut pentru felul cum arată. Când am ajuns acolo, Sophie era răgușită, așa că nu s-a putut bucura de deserturile reci din fructe, așa că am salivat toți trei la ele. Intrarea este 5 lei pentru adulți, copii până în 7 ani gratis. Se poate sta pe malul râului și aici, pe baloți de paie, puteți bea o cafea, o bere, o apă rece sau diverse sucuri din fructe de pădure, despre care cei care le vând spun că sunt de casă. Nu le-am încercat, dar ne-a plăcut locul.

valea zanelor bun

  • Cascada Bâlea și Lacul Bâlea. Se poate merge cu mașina de la cascadă spre lac, însă noi am preferat telecabina. Circulă destul de des pe timp de vară și peisajele merită toți banii. O urcare și o coborâre pentru un adult sunt fiecare 30 de lei, copiii mici au gratuitate. Sus, la Bâlea, unde pe timp de iarnă este și hotelul de gheață este mult kitsch dacă mă întrebați pe mine, dar natura salvează situația. Este un loc din țara asta care merită văzut.

transfagarasan

balea

  • Cetatea Făgărașului. Am descoperit-o destul de întâmplător, nu am găsit-o printre recomandările de obiective de pe Transfăgărășan și împrejurimi, dar vă zic că dacă aveți ocazia să ajungeți în zonă nu trebuie să o ratați. A fost locul de care Sophie a fost de departe cel mai tare impresionată. Și mie mi-a plăcut foarte mult. Sunt ruinele vechii cetăți, dar în interior este un muzeu ce pune la contribuție imaginația oricărui copil, o sală a tronului, o temniță, o bibliotecă și o curte interioară care pe mine m-a cucerit. Și, nu în ultimul rând, într-una dintre săli este amenajat și-un muzeu al jucăriilor, unde am redescoperit o mulțime din jocurile și jucăriile copilăriei mele și de unde nu o mai puteam scoate pe Sophie. Intrarea este 15 lei pentru adulți, 7 lei pentru elevi, gratuită pentru preșcolari.

cetate f

 

temnita

sala tron

fus

scari

cetate 23

fagaras

cetate 2

muzeu

jucarii

camera cetate

  • Păstrăvăria Albota- Ar fi mult prea mult spus dacă aș cataloga-o ca obiectiv turistic, este doar un loc în care s-au investit bani cu cap. Noi am mers acolo inițial doar ca să mâncâm, pentru că au o mâncare bună la prețuri decente (nu mici), dar am petrecut o groază de timp făcând tot felul de activități. Sunt atât de multe lucrurile care se pot face aici, încât nici nu știu să le înșir pe toate, cu siguranță găsiți detalii pe site-ul lor. Noi ne-am bucurat din plin de hidroterapie și de traseul senzorial amenajat acolo.

albota

hidroterapie3

hidroterapie 1

senzorial

albota

 

Ah, să nu uit, că am zis că trebuie să scriu și despre asta. Într-una dintre zile am dat o fugă și până în Avrig, la Palatul Brukenthal. Un loc tare drăguț, dar noi nu am apucat să-l vizităm pe îndelete pentru că ne-am enervat la prima parte- restaurantul. Servirea, mâncarea, totul prost spre foarte prost. Și deloc ieftin. Mergeți și mâncați în altă parte și apoi vizitați când sunt deja sătui.

brukenthal

Noi așa ne-am petrecut vacanța pe plaiurile mioritice. Toți trei am fost satisfăcuți, dacă mai aveam o săptămână eram de-a dreptul extaziați :) Oricât de clișeic ar suna, avem o țară frumoasă tare, păcat că investițiile nu se duc unde trebuie.

Altfel, ce să zic, abia aștept următoarea vacanță :))


Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *