Dependența de shopping se transmite de la mamă la copil?

Mi-am tot găsit eu scuze pentru cumpărăturile pe care le fac compulsiv și, de multe ori inutil, dar adevărul e că n-am. Trebuie să admit că am dezvoltat o dependență de shopping.

Și asta e nasol din mai multe motive. Pe lângă faptul că cheltui bani total aiurea, bani de care m-aș putea bucura de-o mie de ori mai mult dacă i-aș da pe o vacanță, să zicem, mai sunt și alte motive. Am dulapurile pline de lucruri inutile. Am haine pe care nu le-am purtat decât maximum o dată, de două ori. De încălțăminte nu mai vorbesc. Ca să nu mai zic că nu-s nici cumpărate cu cap și, când mă cauți, când mă-ntrebi, eu n-am nici cu ce mă îmbrăca, nici încălța.

Am tot felul de chestii inutile care îmi aglomerează casa și așa prea mică și aglomerația asta îmi dă o stare de neliniște. De exemplu, de câte ori merg în Ikea am impresia că am nevoie de un milion de lucruri. Am feliator de ou, feliator de măr, tocător manual, spărgător de nuci… și lista lucrurilor complet inutile poate continua. Cred că am cel puțin un dulap ocupat cu lucruri inutile.

Deci chiar cred că dependența de shopping este o chestie reală și cât se poate de nesănătoasă. Și asta pentru că, deși zic, gata, merg și iau doar pâine, lapte și legume, vin acasă cu trei sacoșe cu alte lucuri care cu siguranță nu-s neapărat necesare.

Și chiar dacă multă vreme am numit treaba asta terapie prin shopping, vă spun sincer că la mine a ajuns frustrare prin shopping. Cumpăr compulsiv, apoi realizez că am dat banii aiurea pe ceva ce nu-mi era de trebuință musai, bani pe care îi puteam folosi pe ceva cu adevărat bun. Apoi mi-e ciudă pe mine și, uite așa, terapia e, de fapt, antiterapie.

Dar pe lângă toate neajunsurile ce vin cu dependența mea de shopping, ce e și mai rău e că pare contagioasă. E un comportament pe care cred că l-am dat mai departe copilului. Dorința asta de a-și cumpăra ceva doar de dragul de a cumpăra, fără să aibă cu adevărat nevoie de lucrul ăla. Și pentru că o văd la ea, treaba asta devine și mai rea.

Normal că puterea exemplului funcționează și în cazul ăsta de minune. Deși numai minune nu-i. Dorința mea, satisfacția de moment, faptul că atunci când sunt supărată sfârșesc prin a-mi cumpăra ceva, ba chiar și lipsa discernământului le-am dat mai departe. Poate noi credem că nu observă copiii toate astea, dar greșim grav. Le văd, le simt, le iau de la noi.

Cred că fix ăsta este motivul pentru care consider că o educație financiară minimă este necesară. Și pentru mine, să-mi scot prostiile din cap, să folosesc banii cu cap, să renunț la a cumpăra lucruri de care nu am cu adevărat, dar cu adevărat nevoie. Să-mi propun cu banii greu câștigați țeluri mai înalte decât tocul de 10 de centimetri ai pantofilor pe care nu-i port niciodată.

Dar mai ales pentru copil, care face fix ce vede, mi se pare importantă educația financiară. Să știe că nu trebuie să cumpere lucuri de care n-are nevoie, doar ca să le arunce într-un coș. Să știe că, renunțând la impulsul de moment de a-și lua o prostiuță, poate strânge bani pentru ceva mult mai important pentru el. Să aibă o idee sănătoasă despre ce trebuie cu adevărat și ce nu.

Eu una am realizat unde și cât de grav am greșit și acum încerc să repar. Nu-i ușor să-i arăt copilului cum e bine, căci eu încă mai muncesc cu mine. Dar sunt și motivată. Pentru că știu că atunci când renunț să cumpăr un lucru care nu e neapărat necesar și-i spun și copilului că îmi place, dar prefer să strâng banii ăia ca să putem merge în vacanță, la schi, m-am oprit și pe mine, i-am arătat și ei ce-i bine.

Acum ceva vreme am ascultat un podcast foarte, foarte util făcut de Cristina Oțel cu Anamaria Ciuhuță de la financialparenting. A meritat din plin timpul. M-a ajutat mult. Îl las aici, poate vă este și vouă util. Nu c-ați fi dependenți de shopping, așa ca mine, doar zic și eu 🙂


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *