De ce durerea de suflet nu e la fel de importantă ca durerea de măsea?

Am zis durere de măsea, dar poate fi de orice. De cap, de stomac, durere de spate sau orice alte dureri ne mai duc pe noi la cabinetul unui medic. Căci, nu e așa, am învățat să mergem la medic atunci când simțim o durere persistentă. De ce nu am merge și atunci când ne doare sufletul, să vedem care este cauza? Sau atunci când simțim că, pur și simplu, nu mai suntem bine cu noi înșine.

Am auzit de curând cum tot mai multe femei care se pregătesc să devină mame aleg să meargă la terapeut. Pentru a se asigura că sunt bine cu ele însele și, astfel, cu minunea pe care o vor aduce pe lume. Mi se pare uluitor. Mi-a zâmbit cumva sufletul când am auzit. Adică de ce ai da un examen psihologic atunci când dai de permis și atunci când aduci un copil pe lume nu?

Trăim cumva cu ideea asta că ajungi la terapie doar atunci când ai o problemă gravă. Când ajungi la depresie. Bine, din păcate e doar o idee. Mulți dintre noi nu știm să recunoaștem depresia și nu ajungem nici atunci la terapie.

Dar mă întreb de ce un consult pasihologic nu face parte, cumva, dintr-o rutină medicală. Cum sunt analizele de sânge anuale sau un test Papanicolau. Pentru că mie una mi-e clar că să am mintea întreagă e de departe cel mai important lucru.

Oare de ce, atunci când mergem cu copiii la medicul de familie, să verificăm cât au mai luat în greutate, dacă se dezvoltă corespunzător, dacă totul e în regulă, nu mergem și la un terapeut? Căci, fie ce o fi, dezvoltarea emoțională a unui copil este mai importantă decât kilogramele lui.

Avem atâtea dureri netratate, avem atâtea greutăți pe care le cărăm după noi. Dureri care, de multe ori, sunt ca un bulgăre de zăpadă ce se răstogolește și crește, și crește, până ce ajune un monstru de zăpadă, nu doar un om. De ce e mai rău să te doară stomacul sau măseaua?

Sau ce ar fi dacă am avea grijă de mintea și sufletul nostru, să fie îngrijite și curate, așa cum mergem la salon. Să le mai facem câte un tratament cosmetic cu câte o extracție. Să extragem de acolo tot ce ne murdărește starea de bine și bucuria de viață. Tot ce ne face ridați și ne îmbătrânește.

Sau, să zicem că suntem genul de persoană care se doftoricește acasă. Mai iei o pastilă de cap, una de stomac, știi ce trebuie pentru măsea. Ai învățat. Că doar nu stai cu durerea aia. Păi de ce să nu facem asta și cu mintea noastră? Să ne întrebăm ce ne doare, de ce ne doare. Să ne dăm, în loc de pastile, timp. Să ne căutăm de dureri. Sunt cărți care ne pot ajuta enorm. Sunt ebook-uri pe care le putem asculta în timp ce… facem mâncare. Sunt tot mai mulți oameni, terapeuți și traineri, care dau din timpul lor și din înțelepciunea lor.

Trebuie doar să ne dăm timp și atenție. Să ne preocupăm de durerile și neputințele noastre sufletești cel puțin la fel cum facem cu durerile fizice. Ne putem face timp pentru asta, este o prioritate. Doar e vorba de viața noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *