Concediul de îngrijire a copilului bolnav de până în 7 ani

Pentru că încep grădinițele și se apropie și sezonul rece vă spun sincer că mie mi-e un pic groază de bolile colectivității. Anul trecut Sophie stătea pe puțin 2 săptămâni din 5 acasă din cauza răcelilor faringitelor, bronșiolitelor și toate itelor din lume.

Am avut nopți nedormite, momente de panică când temperatura de aproape 40 nu scădea cu nimic, am ajuns și la urgențe, am povestit aici mai pe larg   Când îmi este cel mai greu să fiu mamă. E adevărat că am trecut cu bine peste ele, nu vreau să sperii pe nimeni, respirați adânc, va fi bine până la urmă.

Ceea ce vreau să spun însă, este că poate fi și mai bine, cu mai puține nopți nedormite și momente de panică. Cu mai puțină alergătură la urgențe sau chiar deloc.

Cum?
Eu cred cu tărie că dacă toți părinții și-ar ține copiii acasă când sunt evident bolnavi, șansele ca bolile colectivității să fie atât de dese ar fi cu mult mai mici. Desigur, ar mai fi, dar nu așa pe bandă rulantă.

De ce?
În primul rând că nu este ok pentru copilul bolnav să meargă la grădi. Nu se simte bine, nici noi nu ne simțim bine când mergem la muncă și ne este rău, am vrea să stăm acasă și să zacem cu o cană de ceai în mână. În plus, nu are cine să aibă grijă de el încontinuu, așa cum ar avea nevoie un copil bolnav, nici dacă e la cea mai bună grădiniță cu cel mai bun personal.

În al doilea rând, nu este deloc ok pentru ceilalți copiii. Nu numai că nu este ok, dar nu e corect, nu e bine, nu e moral. Mai adăugați voi. Nu e bine ca un copil să se îmbolnăvească o dată la două săptămâni, ba chiar o săptămână da, una nu. Și eu nu vorbesc de un muc răzleț, care este normal iarna, eu vorbesc de copii bolnavi, care nu sunt apți pentru colectivitate. Nu e bine pentru că febra de cele mai multe ori trebuie tratată, iar toate medicamentele pe care le băgăm în ei sunt niște chimicale. Nu mai vorbesc de antibiotice atunci când este cazul.

Da, e normal ca un copil să răcească până la de 6 ori în sezonul rece, își formează sistemul imunitar. Dar una e de 6 ori, alta e de 20 de ori. În cel din urmă caz nu e bine pentru nimic, ba chiar organismul poate rămâne cu fel de fel de urme care se vor resimți și la maturitate.

Ce e de făcut?
Ideea postării ăsteia mi-a venit după ce am citit la Raluca, aici – Ce cauta copilul tau bolnav in parc? – un articol despre o problemă care și pe mine vă spun sincer că mă deranjează. Există alternative și la mersul la locul de joacă cu copilul evident bolnav (plimbări, locuri mai restrase, adunat de frunze, de pietricele, plimbat cu trotineta, bicicleta, sania etc- chiar vă ajută să vă reconectați cu copilul), dar și la dusul la grădiniță atunci când copilul e bolnav.

Scriu acest articol pentru că mă gândesc că, poate, sunt părinți care nu știu că au dreptul legal să stea cu copilul acasă atunci când e bolnav, la fel cum au dreptul la indemnizație de creștere a copilului. Medicul de familie vă dă un medical perfect legal și plătit (ba chiar o idee mai mult decât luați de obicei ca salariu). Nu trebuie să umblați pentru el, nu depuneți acte, doar o adeverință de la muncă și niște parafe de la medic. Nu bătaie de cap cum e, de exemplu, la obținerea indemnizației. Nu contează care părinte stă acasă cu copilul cele 2-3-10 zile sau cât e nevoie, poate sta oricare dintre ei sau alternativ.

Mă gândesc că doar asta ar fi explicația pentru că așa mulți copii merg bolnavi la grădi, părinții nu-și cunosc drepturile. Altfel eu nu știu să găsesc explicație, dar accept orice argument.

Repet, eu cred că dacă noi toți am apela la acest drept și nu ne-am mai duce copiii evident bolnavi în colectivitate – creșă, grădiniță, cu toții am avea de câștigat. În primul rând copilul nostru nu s-ar mai chinui atât, nici noi nu am suferi atît pe lângă ei. Și, nu în ultimul rând, nu am mai fi nevoiți să lipsim atât de mult de la muncă, eu cred că episoadele febrile, răcelile și toate nebuniile s-ar mai rări. Nu, nu ar dispărea, sigur că nu. Poate nu ar fi 6 cum e normal în cele 7-8 luni de sezon rece, poate ar fi 8-9, dar mai scădem din alea 20.

Cât despre cooncediul de îngrijire a copilului bolnav până la 7 ani, nu trebuie să mă creadă nimeni pe cuvânt, există lege pentru asta:

OUG 158/2005 . Art. 26. – (1) Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani.

Art. 27. – (1) Beneficiazã de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre pãrinţi, dacã solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare.
(2) Beneficiazã de aceleaşi drepturi, dacã îndeplineşte condiţiile cerute de prezenta ordonanţã de urgenţã pentru acordarea acestora, şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, cãruia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament.

Art. 28. – Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente pânã la împlinirea vârstei de 18 ani se acordã pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, dupã caz.

Art. 29. – Durata de acordare a indemnizaţiei prevãzute la art. 27 alin. (1) este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilitã de medicul curant, iar dupã depãşirea termenului de 90 de zile, de cãtre medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurãrilor sociale.

Art. 30. – Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din baza de calcul stabilitã.

Art. 50. – (1) Certificatul de concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani şi îngrijirea copilului cu handicap în vârstã de pânã la 18 ani pentru afecţiuni intercurente se elibereazã de medicul curant, în condiţiile şi pânã la duratele maxime prevãzute de lege.
(2) Medicul de familie are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu duratã de cel mult 14 zile calendaristice, în una sau mai multe etape, pentru aceeaşi afecţiune.
(3) Medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital are dreptul de a acorda concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, cu duratã de cel mult 30 de zile calendaristice.

Art. 51. – În situaţia în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat sau supus unor intervenţii chirurgicale, eliberarea certificatelor de concediu medical se va face de medicul curant din unitãţile care acordã asistenţã medicalã în specialitatea respectivã, pentru durate stabilite de acesta, în funcţie de gravitatea afecţiunii. Dacã durata concediului medical depãşeşte 90 de zile, este necesar avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.

Multă, multă sănătate vă doresc! Și nouă la fel.

Foto:naturalhealth365.com