Cei mai importanți 3 pași pentru o căsnicie cu adevărat fericită. La bine, dar mai ales la greu

Ar fi fost poate mai atractiv dacă titlul ar fi conținut 3 pași simpli pentru o căsnicie/relație fericită, însă în viața asta lucrurile importante nu se obțin chiar atât de simplu. Eu am însă convingerea că dacă există iubire, voință și suntem dispuși să ne deschidem suficient pentru a urma acești 3 pași, șansele noastre sunt foarte, foarte mari. Este prima dată când fac asta într-o postare de-a mea, dar pentru că eu cred că este important pentru noi să știm aceste lucruri, vă rog să citiți cu mare atenție și deschidere până la capăt.

Am așteptat extrem de nerăbdătoare conferința lui Gaspar Gyorgy și am fost foarte fericită când mi-am convins soțul să vină cu mine. Am fost fericită pentru că am plecat la această conferință cu o mulțime de speranțe. O multitudine de speranțe de bine pentru noi doi, pentru căsnicia noastră. Dar ce s-a întâmplat acolo și felul cum a reușit Gaspar să transmită informația mi-a depășit așteptările. Și asta pentru că eu oricum eram foarte deschisă în a învăța și a-mi îndrepta greșelile, dar aveam ceva dubii în deschiderea soțului meu spre a conștientiza anumite lucruri. Cum spuneam însă, totul a fost peste așteptări, amândoi am plecat de acolo oameni mai buni, știind mai multe despre noi, învățând lucruri extrem de importante despre noi și pentru noi. A fost un eveniment plin de emoții, e a doua oară când îl aud live pe Gaspar vorbind și a doua oară când cu greu mi-am stăpânit lacrimile (de fapt nu prea am avut succes în a le stăpâni:) ).

În timpul conferinței au fost spuse și lucruri pe care le știam în teorie, însă s-a trecut dincolo de teorie și faptul că s-au oferit exemple concrete, pe înțelesul oricui avea deschiderea să înțeleagă, chiar ne-a deschis ochii.

Nu mă mai lungesc, o să trec la a vă spune ce am aflat din această conferință, dar pentru că a durat patru ore, timp în care s-au oferit o mulțime de emoții și informații utile, sper să reușesc să fiu cât mai concisă.

Pentru că am spus că sunt trei pași pentru a ajunge la o căsnicie/relație fericită, iată care sunt aceștia:

  1. Recunoașterea
  2. Analiza
  3. Revoluția

Știu că sunt cuvinte care nu spun nimic, ele au nevoie de multe explicații și asta voi face.

În primul rând, ca să înțelegem cum funcționăm, noi și partenerii noștri, trebuie să știm că există patru tipuri de atașament în care noi, oamenii, ne încadrăm:

  1. atașamentul sigur
  2. atașamentul anxios
  3. atașamentul evitant
  4. atașamentul dezorganizat.

De precizat este că tipul de atașament se formează în primii doi ani de viață, când încă noi nu suntem conștienți de persoana noastră, când totul se rezumă la felul cum cei din jurul nostru răspund la nevoile noastre.

Oamenii cu atașament sigur sau securizant sunt cei cărora, în copilărie, le-a fost satisfăcută într-un mod corespunzător nevoia de afecțiune. La maturitate, aceste persoane au încredere în ele, stima de sine este la un nivel ridicat, pornesc mereu de la premisa că persoana din fața lor este bună, sunt pozitivi, optimiști, deschiși, și cred în permanență că împreună cu persoana de lângă ei se poate găsi rezolvarea la orice problemă.

Persoanele cu atașament anxios, din care fac parte și eu însămi, sunt persoane care în copilărie au avut momente în care au avut parte de afecțiune și momente în care nu au primit această afecțiune și au suferit din cauza asta, motiv din cauza căruia se agață de partener de teamă să nu-l piardă. Sunt persoane ai căror părinți au avut un comportament ambivalent, iar în momentul când primesc atenție vor să țină cu orice preț de ea. Aceste persoane au tendința de rămâne în relații toxice.

Caracteristici:

  • o foarte bună intuiție, identifică imediat orice pericol la nivel de relație, și-au dezvoltat un simț aparte pentru asta
  • are nevoie continuă de afecțiune și reconfirmări din partea partenerului
  • la fiecare ceartă serioasă cu partenerul are impresia că se prăbușește pământul, că totul s-a terminat, exagerează pericolul și din cauza asta îi sunt afectate absolut toate celelalte activități cotidiene. Își sună prietenii, se plâng, convinși că de data asta e cu adevărat grav, că e posibil să se fi terminat.
  • se gândește doar la partener, are tendința să-și caute mereu defectele la propria persoană și stima de sine este la un nivel scăzut
  • are o nevoie mare de afecțiune, atentează mereu la dreptul celuilalt la libertate
  • după o ceartă se consumă foarte mult, caută confirmări, e foarte insistent față de partener, îi este foarte greu sau imposibil să-i permită acestuia să-și limpezească gândurile, pentru că are o nevoie foarte mare de a discuta din nou și din nou despre problemă. Teama de a nu-și pierde partenerul este una atât de mare încât poate recurge la gesturi prostești.
  • în momentul în care partenerul răspunde însă chemării, persoana cu atașament anxios acționează ca și cum nu i-ar păsa, nu mai vorbește. Asta pentru că așteaptă să vină totul de la celălalt.

Persoanele cu atașament evitant sunt cele cărora în primii doi ani de viață nu li s-a răspuns la nevoia de afecțiune, iar la maturitate ele se feresc încontinuu de orice fel de emoții, de teamma de a nu suferi, păstrează distanța.

Caracteristici:

  • este foarte inteligent, foarte pragmatic, rațional
  • îi este foarte teamă de orice fel de respingere și de-asta evită emoțiile, chiar și pe cele pozitive. Refuză să ceară ajutor atunci când apare o dificultate, poate fi arogant
  • păstrează o anumită distanță față de partener, nu se deschid cu adevărat
  • arată mereu cu degetul spre partener, nu acceptă că problema poate fi și la ei
  • are mari așteptări de la partener, e mereu perfecționist – partenerul nu e niciodată suficient de bun, indiferent ce face, găsește mereu ceva de comentat la el.
  • se ferește cât poate de iubire pentru că a învățat în copilărie că iubirea doare
  • are în cap relația și partenerul perfect/ideal, cel prezent nu este niciodată cel mai bun, flirtează
  • nu spune “te iubesc” sau o face foarte rar și cu mare dificultate
  • este perceput de partenerul securizant sau anxios că fiind rece, pentru că nu este empatic, nu crede în emoții
  • după o ceartă, se retrage, poate să nu vorbească ore, zile, poate chiar săptămâni cu partenerul
  • după orice apropiere are nevoia să se distanțeze puțin, de teamă.

Persoanele cu atașament dezorganizat sunt cele despre care nu s-a vorbit în conferință. Ele reprezintă un procent foarte mic din populație, sunt cele care în primii doi ani de viață au fost abuzate în mod repetat și care la maturitate ajung persoane cu probleme psihice accentuate.

Foarte important de sublininat este că nu există om care să fie 100% anxios sau evitant, oamenii se dezvoltă, evoluează.

Extremele de atrag

Persoanele cu atașament anxios sau evitant, adică două extreme, caută inconștient un partener care-i reproduce suferința din copilărie. De cele mai multe ori anxioșii vor forma relații cu evitanții, natura face să se întâmple așa, tocmai pentru că într-o astfel de relație există posibilitatea de vindecare, de evoluție. Astfel, vom găsi foarte multe relații compuse așa, iar în majoritate (deși există foarte multe excepții), în acest tip de relație femeia este cea cu atașament de tip anxios, bărbatul este cel evitant.

Așadar, într-o relație formată așa se nasc multe furtuni și de multe ori apare multă suferință. Eu personal am o căsnicie formată din anxioasa de mine și evitantul de bărbat. Am evoluat mult în cei aproape 9 ani de relație, am învățat multe unul despre celălalt, multe dintre sfaturile din conferință le aplicasem tocmai pentru că așa am simțit că e bine. Dar în continuare suntem diferiți, iar conferința asta ne-a ajutat foarte mult.

Pașii spre o relație/căsnicie fericită

Deși am început prin a spune că sunt trei, aș mai adăuga câteva lucruri extrem de importante din punctul meu de vedere:

  • Fiecare partener aduce cu el într-o relație probleme nerezolvabile. Sunt probleme despre care trebuie să acceptăm că nu se vor rezolva niciodată, oricât le-am discuta, oricât ne-am certa din cauza lor, indiferent ce am face. Studiile de specialitate arată că 69% dintre probleme sunt pur și simplu nerezolvabile.
    Dacă vrem să avem o relație fericită, vom învăța să nu ne mai cramponăm de aceste probleme, pentru că această cramponare ne face rău fără să vină vreodată cu o rezolvare. Aceste probleme nerezolvabile cred că le descoperim cu toții în relația noastră, iar ele trebuie să fie acceptate exact cum acceptăm fără să avem alternativă faptul că îmbătrânim și cu vârsta vin și lucruri neplăcute. Nu există partener perfect, așa cum nici noi suntem. Căutatea perfecțiunii aduce multă nefericire. Este important să reușim să trecem peste aceste probleme nerezolvabile și să avem capacitatea de a ne amuza pe seama lor.
  • Să renunțăm la negativitate și să fim nebuni pe rând – în momentul în care ne certăm nu mai răspundem rațional, iar în acel moment, în anxios se eliberează comportamentele specifice, la fel și în evitant. Iese un adevărat dezastru și multă suferință în cazul ambilor parteneri, chiar dacă unul arată această suferință într-un fel, iar celălalt total diferit. Trebuie să reușim să fim nebuni pe rând, unul e bine să rămână rațional. Iar pentru a face asta putem să ne gândim că partenerul este un copil care reacționează așa pentru că suferă. Iar motivele suferinței pot fi infinite. Suntem cu adevărat maturi în momentul în care vedem suferința celuilalt.
  • Să renunțăm la cele patru comportamente toxice care distrug orice relație și anume:
  1. Critica – care poate fi evitată asumându-ne în mod responsabil propriile nevoi Ex: am nevoie să mă iei în brațe. Nu-  tu nu mă iei și pe mine în brațe, sau, si mai grav- tu nu mă iei nicioadtă în brațe. Am scris mai multe despre exprimarea nevoilor aici 
  2. Defensiva-  prin asumarea responsabilității personale și evitând să sărim și  noi la atac, la rândul nostru, din nevoia de a ne apăra de critica celuilalt.
  3. Disprețul cu formele lui ce pot fi uneori foarte subtile- alegând să vedem acele lucruri bune pe care le face partenerul nostru, să lăudăm aceste lucruri bune, să fim buni și umani.
  4. Blocajele de comunicare – să încercăm să ne auto-liniștim, să face tot posibilul să nu ne retragem în carapacea noastră oferind feedback partenerului într-un mod responsabil și pozitiv.

Și abia cum voi vorbi despre cei trei pași foarte importanți:

1.Recunoașterea

Presupune să ne recunoaștem propriile probleme și să ne asumăm responsabilitatea pentru ele. Să fim conștienți că singurul control pe care îl avem în viața asta este asupra propriului comportament. Să pornim schimbarea cu noi înșine, pentru noi. Un evitant poate începe schimbarea prin a nu se mai retrage când sunt probleme, prin a oferi feedback partenerului. Un anxios poate începe schimbarea prin a învăța să-i ofere spațiu și timp celuilalt, să-i înțeleagă nevoia de a fi singur.

2.Analiza

Este foarte important, chiar dacă ni se poate părea o prostie absolut inutilă, să ne întoarcem în copilărie și să ne gândim ce ne-a făcut să suferim. Să ne dăm seama ce tip de atașament avem și să începem schimbarea prin a ne corecta comportamentele ce derivă din tipul de atașament caracteristic.

Cei cu atașament evitant trebuie să accepte emoțiile negative – frustrarea, durerea, frica- pentru a putea trăi emoții pozitive- dragostea, bucuria. Lor le va fi cel mai greu să se întoarcă în copilărie, pentru resping aproape inconștient emoțiile, iar întoarcerea în trecut li se pare o prostie.

Cei cu atașament anxios trebuie să conștientizeze că propria persoană este cea mai importantă, să-și acorde respectul care li se cuvine.

3.Revoluția 

Abia după ce ne recunoaștem problemele și analizăm în profunzime și cu mare atenție ce ne duce la aceste probleme putem trece cu adevărat la a ne revoluționa relația, la o transforma într-una fericită. Aici este multă muncă.

În primul rând trebuie să acordăm o atenție deosebită felului în care îi transmitem mesajele partenerului nostru și să ne asigurăm că el a recepționat exact ceea ce am vrut noi să îi spunem. Marea problemă în relații este că noi una gândim, alta transmitem , iar la celălalt ajunge ceva complet diferit de ceea ce am intenționat noi de fapt. Pentru a ne asigura că la el a ajuns mesajul dorit trebuie să evităm critica și disprețul, să facem efortul de a comunica exact ceea ce ne dorim și să ne întrebăm partnereul ce a înțeles din ce am spus. S-ar pputea să fim surprinși.
Cel cu atașament evitant trebuie să știe că și el este important, dar și că este responsabil de ceilalți, de fericirea celorlalți. El trebuie să rămână prezent în discuție, să nu se retragă, să ofere feedback.
Cel cu atașament anxios trebuie să învețe că relația este importantă, dar, în primul rând, că persoana sa este cea mai importantă. El trebuie să aibă capacitatea să ofere libertate partenerului.

Partenerul cu atașament anxios are tot timpul nevoie de dialog, de feedback, de reconfirmări, de multe atingeri și afecțiune.
Partenerul cu atașament evitant are nevoie de mult respect, de înțelegere, de spațiu, de încredere.

În loc de concluzie- De ce este atât de important să facem o revoluție în relația noastră

Nici nu știu cu ce să încep, pentru că toate sunt atât de importante.

Trebuie să știm că problemele din relație ne afectează sănătatea, și pe cea fizică, nu doar pe cea psihică. În momentul crizelor în relație sistemul imunitar scade, sunt lucruri dovedite științific. Riscăm boli grave, de la cele cardiace și chiar până la cancer din cauza problemelor agravate în relație.

Durerea resimțită la nivelul creierului în momentul în care se produce o ruptură în relație este echivalentă cu durerea pe care o simțim când ne rupem o mână sau un picior.

Și am lăsat pe ultimul loc, dar este extrem de important- trebuie să facem o revoluție în relația noastră pentru că doar așa ne vindecăm. Este esențial să ne vindecăm și să ne rezolvăm problemele relaționale pentru că, în mod contrar, în mod inevitabil suuferințele și problemele noastre le transmitem copiilor noștri. Ori eu personal am certitudinea că nu vreau sub nicio formă să-i transmit suferința mea copilului meu și pentru asta fac orice este nevoie. Inclusiv să am grijă de mine și de sufletul meu.

Nu pot încheia înainte de a vă face o recomandare din toată inima: urmăriți-l pe Gaspar Gyorgy, îl găsiți pe paginadepsihologie.ro, și mergeți la conferințele lui. Veți înțelege mult mai bine toate aceste lucruri, știe să transmită toate aceste informații profesionist, cu multă modestie și generozitate și într-un mod care să ajungă la sufletul tuturor.

Au mai scris pe tema asta și v-ar putea fi utilă și perspectiva lor: Iuliana Roca, Ioana Marinescu, Miruna Ioani, Ana Nicolescu, Lucia Radu-Simota.

3 thoughts on “Cei mai importanți 3 pași pentru o căsnicie cu adevărat fericită. La bine, dar mai ales la greu

  • 1 noiembrie 2016 at 19:03
    Permalink

    mulțumesc pentru mențiune!
    A fost cu soțul???? Uaaaau, asta da victorie! Îmi pare rău că nu te-am văzut, poate data viitoare.

    Reply
    • 1 noiembrie 2016 at 23:07
      Permalink

      Da, nici mie nu mi-a venit să cred :)) Nu prea am fost de văzut pentru că, veșnic întârziată cum sunt, am stat cocoțată în ultimele rânduri de sus.

      Reply
  • 1 noiembrie 2016 at 23:50
    Permalink

    Mulțumesc și eu pentru informații, a fost un articol foarte util si frumos scris. O parte din ideile mentionate îmi amintesc că le-am regăsit în cartea „Dăruiește iubirea care vindeca”, o recomand cu drag, mai ales dacă e citită de ambii parteneri de cuplu (minune care la mine nu s-a întâmplat) cred că poate face o mare diferență.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *