Despre pasiune și-o copilărie fericită

Eu cred și susțin că, de departe, cea mai puternică modalitate de a educa un copil este exemplul pe care părinții îl dau.

Copilăria este temelia vieții viitorului adult, iar exemplele părinților sunt cărămizile. Noi suntem inspirația copiilor noștri, noi suntem modelul lor pe termen scurt, mediu și lung. Model pe care, cumva, îl vor urma toată viața, uneori conștient și voit, alteori fără să vrea și să fără să realizez că fac asta.

Și pentru că vreau să fiu un exemplu pentru copilul meu, un lucru important pe care îmi doresc să-l vadă și să-l învețe de la mine este să pună pasiune în ceea ce face. Am învățat să acord mare atenție pasiunilor ei atunci când le descopăr, și să o încurajez necondiționat. Iar cea mai mare pasiune a Sophiei, cel puțin până la vârsta asta, este coloratul. Sau pictatul. Mai exact jocul de culori.

Asta este pasiunea ei, și pentru că asta o face fericită, iar fericirea ei este scopul meu de când am devenit mamă, recunosc că ne-am cam transformat casa într-o enormă pânză de colorat și pictat. Cumva, pasiunea ei ne-a colorat și nouă viața. Așa se face că faianța din bucătărie și cea din baie sunt mai mereu ca un curcubeu. Așa se face că avem în casă zeci de cărți de colorat și-s colorate toate.

soph

Avem pe frigider loc de colorat cu cretă și din camera ei nu lipsește chevaletul. Nici pereții n-au scăpat de pasiunea ei, dar la capitolul ăsta ne ajută tehnologia și lavabila ultimilor ani care a devenit cu adevărat lavabilă.

soph1

soph2

Asta este pasiunea ei la vârsta de 3 ani și asta o face fericită. Nu știu dacă este talentată sau nu, nici măcar nu mă simt eu în măsură să-mi dau cu părerea despre asta. Nu știu dacă pasiunea asta a ei va continua și peste ani sau nu. Dar anii aceștia ai copilăriei ei vreau să fie ani fericiți, iar eu o încurajez să facă tot ceea ce, peste ani, va putea numi „COPILĂRIE FERICITĂ” din care nu au lipsit in nicio zi veselia, pasiunea, descoperirea, imaginațiea şi prietenia.

Copilăria însăși este despre bucurie, zâmbete, joacă și voie bună. Așa mi-aș dori să fie copilăria tuturor copiilor din lumea asta. Și să le fie respectate pasiunile, veselia lor pură, bucuria cu care fac lucrurile care le plac, să le respectăm dreptul de a se juca așa cum simt ei.

Eu cred că, dacă îi încurajăm în pasiunile lor, sunt șanse mari să facă lucruri mărețe. Și pentru asta au nevoie în primul rând de încredere în ei și de exemple pozitive, iar asta e responsabilitatea noastră.

pasiuneȘi pentru că pasiunea Sophiei cea mai mare este să coloreze și cum așteaptă Crăciunul de prin mijlocul verii, ea a ales să-și exprime pasiunea așa: soph3

soph4

Eu cred despre mine că, după ce am devenit mamă, am devenit un om mai bun. Asta după ce m-am întrebat ce vreau să-i arăt copilului meu. Multe lucruri s-au schimbat în viața mea, multe lucruri bune s-au întâmplat. Mi-am dat seama că trebuie să fiu o mamă fericită pentru a avea un copil fericit.

Iar eu cred că fericirea vine atunci când faci lucruri care îți plac, când ții cont de ceea ce îți dorești, când pui pasiune în ceea ce faci. Așa am decis, într-un final,  să țin cont de pasiunea mea de-o viață, scrisul.  Scriu de foarte mulți ani, dar, așa cum v-am mai spus, am decis să-mi fac un blog tocmai pentru că voiam să scriu ce simt, așa cum simt. Deși ar putea suna bizar, pentru că lucrez în presă de mai bine de 8 ani,  pasiunea mea pentru scris a prins cu adevărat viață abia în momentul în care am început să scriu pe acest blog.

Acum mai mult ca oricând cred că lucrurile făcute din pasiune sunt cele care ne fac fericiți, care ne împlinesc, care dau cele mai bune rezultate, care ne dau încredere în noi. Așa că vă sfătuiesc și pe voi să vă urmați pasiunile și să vă încurajați și copiii să facă asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *