Când pe copil îl lovește setea

Până mai zilele trecute credeam că numai nouă ni se întâmplă așa ceva, dar aflu că treaba asta nu ține de noi, nici de faptul că suntem părinți de fată și nici măcar de vârsta ei.

Am povestit aici cum se întâmplă cu mersul la baie când ți-e lumea mai dragă, dar acum nu pot să nu scriu și despre sete. Și nu orice fel de sete, ci SETEA. Sete care pare să mai păcătoasă ca aia pe care o simt oameni după ore bune în deșert. Setea care-i lovește pe copii când îi pui la culcare.

Sigur știți despre ce vorbesc :) Sau nu?

La noi e regulă. Și lucrurile stau cam așa: facem un duș, apoi ne jucăm, ne hârjonim sau citim/inventăm povestea de seară. Apoi mai pălăvrăgim puțin, timp în care eu mă rog să nu ațipesc în timp ce vorbește cu mine. Câteodată chiar reușesc să stau trează până când îmi povestește ea cine știe ce nebunie de la grădi sau mai știu eu ce amintire din ultima vacanță. Câteodată nu.

Oricum ar fi, la un moment dat, inevitabil, când eu spun – mami, hai, te rog mult, hai să dormim că este târziu – răspunsul este: -Dar, mami, mie mi-e sete!
-Sigur? Ai băut un pahar cu apă chiar înainte să ne așezăm în pat?
-Da, mi-e foalte sete. Nu pot să dolm de sete, mami!

Și dă-i, așa jumate adormită, trăgând de corpul care pare să nu mai vrea să mă asculte, mă ridic, mă târăsc până la bucătărie cu un ochi închis și unul deschis, și-i aduc apă. Și, ce credeți? Bea o guriță. O guriță de apă.

-Mami, dar nu ai spus că îți este foarte sete?
-Ba da, dal atât am nevoie. Nu pot să beau mai mult decât am nevoie, nu?

Normal că nu, ce să mai zic acum.

După multe episoade din astea, prea multe aș zice, m-am învățat minte și am luat paharul cu apă în cameră, la capul patului.

-Mami, mi-e sete
-Da, mami, sigur. Uite, am adus aici paharul cu apă.
-Ah, da?
-Da, mami, ia și bea.
Și bea ce bea, apoi o aud:
-Mami, dal acum fac pișu!

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

 

2 thoughts on “Când pe copil îl lovește setea

  • 21 iunie 2017 at 0:54
    Permalink

    Stai să vezi cum e când ai doi! Dacă cere unul, vine si ecoul după el. Nu mai departe de seara asta am pățit-o. După ce bausera apa, poveste citita, abia aranjati in pat, abia potoliti. Băiețelul vrea apă din nou. Si am luat-o de la capăt. De oboseală, cea mică a făcut si un pui de tatantrum. Toate in condițiile în care eu abia aștept să se culce seara. După o zi întreagă cu ei, știi cum pandesc momentul?! :-) In această perioadă sunt si singurul adult din preajmă . :-)

    Reply
    • 21 iunie 2017 at 10:01
      Permalink

      Sincer iti spun ca nici macar nu imi pot imagina cum e cu mai multi copii. Eu am momente cand mi se pare ca abia fac fata unuia. Te pup!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook