Dincolo de cifre și statistici sunt oameni

De când a început nebunia asta cu coronavirusul tot aud cuvântul statistici. Și despre cum, statistic vorbind, numărul morților nu este atât de mare.

Pe mine chestia asta mă afectează și enervează în același timp. Eu nu pot să văd statisticile fără să văd oamenii din ele. Mie, peste 100 de persoane care și-au pierdut viața într-o singură zi din aceeași cauză nu mi se pare puțin.

Vorbim de oameni, nu de cifre. Acești oameni sunt niște vieți. Cu tot ce înseamnă ele. Cu visuri și dorințe. Sunt părinții, copiii sau bunicii cuiva.

Ok, admit, sunt eu prea sensibilă, dar, serios, nu înțeleg tendința asta de a minimaliza importanța unor vieți de oameni.

Și nu, nu susțin nicio secundă că trebuie să ne panicăm. Nu, tot statistic vorbind, din cauza bolilor de inimă mor mai mulți oameni zilnic. Și nu prin ale țări, ci la noi, aici, în România (apx 400).

Dar fix cum cred că trebuie să-ți protejezi inima, așa consider și că trebuie să acordăm atenție și pandemiei de coronavirus. Nu văd rostul unei expuneri inutile, doar pentru că, statistic vorbind, numărul deceselor nu este de fapt așa mare. Și pentru că oricum sunt mai afectați bătrânii. Pentru că bătrânii pot fi părinții și bunicii noștri pe care noi îi putem îmbolnăvi prin faptul că ignorăm niște reguli de bun simț.

Știm cu toții ce spitale avem și ce condiții sunt ele. De ce să împânzim și mai tare? Știm că e foarte contagios și rezistent virusul ăsta. Deja autoritățile și sistemul nostru erau depășite dinainte să apară primul caz. Acum avem 29 (la momentul când am scris eu) și deja e haos.

Un bărbat de 34 de ani, care avea peste 39 febră, a aflat că are coronavirus de la televizor. Pe el nu îl anunțase nimeni despre rezultatele testului. A sunat el însuși la ambulanță. Și, deși era confirmat, a așteptat ambulanța 12 ore. 12 ore!!!

Povestea lui aici- https://www.facebook.com/1020104008/posts/10219211536212128/?d=n

Sunt doar 29 de cazuri. Vă imaginați cum vor sta lucrurile cu și mai multe?

China a făcut un spital în 10 zile, Italia deja are terapia intensivă ocupată la capacitate maximă. Noi nu suntem nici China și nici măcar Italia.

Deci nu, nu este despre statistici, este despre noi. Și nu, nu trebuie să ne panicăm, dar nici să minimalizăm. Expunerea inutilă este inconștiență și asta mi se pare grav. Nu pățim nimic dacă stăm în casă o perioadă. Mai ales dacă putem face asta și nu suntem obligați să ieșim. Sau, dacă ieșim, să stăm departe de locurile aglomerate.

Haideți să fim precauți! Aveți grijă de voi și de cei dragi! Multă sănătate!


Eu sunt Alina, mama Sophiei,  și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail.  Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂

3 thoughts on “Dincolo de cifre și statistici sunt oameni

  • 11 martie 2020 at 22:03
    Permalink

    Multumesc, Alina! Sper sa inteleaga cat mai multi, cat mai multe mame, bunici! Sa uite de parc, de mall, sa caute activitati de facut cu copiii lor in casa, sa inteleaga… Sotul meu este pe smurd… doar pe el ne bazam, eu si copiii… acum ne rugam sa vina acasa, dupa fiecare tura… nu pot sa exprim ce gandesc sau simt, exact cum spui tu, dincolo de cifre, de circ…

    Reply
    • 12 martie 2020 at 11:00
      Permalink

      Multa sanatate! Sa fiti bine!

      Reply
  • 6 aprilie 2020 at 15:33
    Permalink

    Deja lucrurile s-au complicat tare mult de cand am citit prima data articolul tau.Probabil ca daca ne sunt prezentati ca statistici acesti oameni care nu mai sunt, acest suflete plecate dintre noi, nu vom fi asa speriati.II voi vom considera niste cifre si atat si poate ca vom fi mai constienti noi ca sa nu ajungem suflete plecate mult prea devreme

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *