Păi, mami, n-ai zis că vine primăvara?

Cam de prin ianuarie, așa, Sophie mă tot întreabă când vin florile și primăvara. Săptămâna trecută a fost în culmea fericirii, am fost la bunica mea, străbunica ei, și am avut parte și de-o vreme de vis. Temperaturi de peste 12-14 grade, soare blând și bun. Ce-i drept, și puțin vânt, care se resimte destul de tare la malul mării, dar a fost oricum o săptămână de vis, cu multă libertate. Săptămână în care nu i-au stat piciorușele decât la somn și la masă, și nici atunci cine știe ce.

Și acolo, pentru că a văzut ghioceii, pe care i-a și adunat de altfel, m-a întrebat dacă e gata, ”a venit sau nu plimăvala și flolile”? I-am spus că aproape a venit, uite ce ghiocei frumoși, să se bucure de ei și de soare.

Dar ea a insistat:

-”Mami, dal când vine plimăvala de-adevălatelea?”
-Pe 1 martie, mami. Atunci începe primăvara de-adevăratelea.
-Și mai e mult?
-Nu, mai e foarte puțin. După ce ne întoarcem acasă, mai mergi două zile la grădi și gata.

Și asta a fost discuția noastră.

Aseară m-a întrebat din nou dacă azi vine sau nu primăvara de-adevăratelea. I-am zis că da. A țopăit cinci minute prin casă și a cântat ”vine, vine plimăvala”.

De dimineață am înțeles și graba și dorința de a veni cât mai repede primăvara.

-Astăzi vleau lochiță fălă geacă și codițe fălă căciuliță. E plimăvalăăăă! La, la, la, la… E plimăvalăăăăă!

Mai departe vă las doar să vă imaginați ce-a urmat, cine a fost părintele care a îndurat suferința de a-i strica copilului prima zi de primăvară. Tot ce vă pot spune este că erau 4 grade la ieșirea din casă spre grădi.