Cum reușesc să-mi fac timp și pentru mine

Recunosc că titlul ăsta mă face să bufnesc în râs și să mă enervez în același timp.  Dar mai bine să râd, zic. Că e sănătos în lumea în care trăim să facem haz de necaz. Dacă luăm lucrurile și pe noi înșine prea în serios nu facem altceva decât să îmbătrânim mai repede.

Aud în mod frecvent de la colege, prietene sau citesc pretutindeni cum ar trebui să fac tot posibilul să-mi aloc și mie timp. Cum e foarte important să am grijă de mine și de felul cum arăt. Cum e și mai important să mă răsfăț din când în când, pentru că merit. O da, că merit nu am nici măcar o urmă de dubiu. Întrebarea mea este: când să fac toate astea? Iar răspunsul e fascinant: ”Trebuie să-ți faci timp. De tine depinde cum îți stabilești prioritățile”.

Bine, de mine depinde cum îmi stabilesc prioritățile, dar tare aș fi curioasă cum ați proceda în locul meu. Hai să vă explic:

Dimineața mă trezesc pe la 5.30. Plec la muncă, pe fugă, spălându-mă și îmbrăcându-mă pe silent, ca să nu trezesc Mogâldeața, pentru că pun mare preț pe somnul ei și orele acelea în plus, până o duce tati la grădi,  fac diferența. Programul de muncă variază între 10 și 12 ore, depinde de mai mulți factori. Iar pe drum mai fac 2 ore.

Ajung înapoi acasă pe la 7-poate 8- seara. Musai cu zâmbetul pe buze, pentru că nu vreau să ajung la copilă morocănoasă. Doar am așteptat amândouă o zi întreagă să ne vedem. Până pe la 10 când o bag la somn îmi doresc foarte mult să petrec puțin timp cu ea, să-mi spună, așa cum știe ea, ce a făcut la grădi, ce a impresionat-o în ziua aia, ce i-a plăcut mai mult și ce a supărat-o. Dar mai înainte trebuie să pregătesc ceva de mâncare pentru cină, pentru că discuțiile pe stomacul gol la noi nu decurg bine.

În timp ce vorbim, eventual mai băgăm o mașină de rufe la spălat, mai călcăm ceva pentru grădi și facem ghiozdănelul. Mai cântăm un cântecel, mai colorăm ceva, modelăm niște plastilină sau ne jucăm de-a ”cine pupă mai repede Mogâlda, mami sau tati?”.

Facem o băiță (și prin facem mă refer la faptul că eu sau El îi facem ei băiță). Apoi bea lăpticul în timp ce mami sau tati sau amândoi citesc o poveste sau inventează una.

Buun, pe la 10 Mogâldeața adoarme. Îmi fac un duș pe silent, cât mai repede. Spălăm vase, biberoane, strângem jucării, întindem mașina de rufe și se cam face 11-11 și ceva. Mă mai apuc să scriu ceva sau măcar îmi adun câteva idei. Îmi doream de mult timp să-mi fac un blog, dar niciodată nu am avut timp. Am considerat că acesta este puținul timp în care îmi permit să mă răsfăț înșirând din gândurile mele și interacționând cu alte mame.

Dacă îmi mai permit să mai stau și cu El la palavre, doar așa, ca să mai știe fiecare ce se mai întâmplă în viața celuilalt, ce probleme s-au mai ivit, ce mai avem de rezolvat, ce mai avem de planificat (și de multe ori cu planurile rămânem) se face 12 jumate-1 când ne băgăm la somn. Cel mai probabil, copila se mai trezește o dată, pe 3-4. Fie vrea apă sau lapte, fie a visat urât și vrea în brațe, oricum ar fi, în 5 din 10 nopți se trezește.

Neintrând și mai mult în detalii, cam ăsta este programul meu, în mare. De fapt, asta e una dintre variantele de program. Pentru că mai există una în care mă culc la 2-3 noaptea și mă trezesc la 7.30, iar lucrurile se petrec ca mai sus, dar oarecum în ordine inversă. Cu diferența că nu îmi văd copila decât jumătate de oră, dimineața. Și trebuie să spun că am doar două weekend-uri libere pe lună. În care, pe lângă treburile casnice absolut obligatorii, petrec absolut fiecare secundă alături de Mogâldeață și oricum mi se pare insuficient.

Aștept cu drag și nerăbdare sfaturi despre cum aș mai putea să-mi aloc timp, să am mai mult grijă de mine. Pentru că fie ce o fi, tare mult îmi mai doresc să nu mai ies în adidașii și blugii luați pe mine în fugă, să scap de părul prins repede în coadă, nu de puține ori și nepieptănat. (Ba chiar spunea o colegă că nu înțelege de ce femeile, după ce devin mame, apar mai des cu părul nespălat. Ei bine, eu înțeleg). Îmi doresc și să nu mai amân ceasul de două ori înainte de a mă ridica din pat, ca să mai am timp să mă machiez, dar nu reușesc decât fooaarte rar.  Cât despre coafat, manichiură și pedichiură – chestii de bun simț aș fi spus cu ceva timp în urmă – nici nu mai încape vorbă că mi le-aș dori. Dar dacă asta înseamnă chiar și o oră  (practic o altă oră) pe care să nu o petrec cu Mogâlda, de cele mai multe ori prefer să renunț.

Nu am plecat în vreo vacanță fără ea și nici nu cred că voi face asta până când nu va ajunge ea la vârsta la care să nu mai vrea în vacanțe cu noi. Timpul pe care îl petrec cu ea mi se pare oricum prea puțin, așa că dacă aș reuși să mai câștig puțin timp, cumva, nu știu cum, asta aș face- aș ține-o și mai mult în brațe, aș sta și mai mult de vorbă cu ea, ne-am juca mai mult.

 

4 comentarii la „Cum reușesc să-mi fac timp și pentru mine

  • Pingback: Cum m-am schimbat după ce am devenit mamă de fată - Frici de mămici

  • Pingback: Ritualul meu de frumusețe, după ce am devenit mamă. Musai făcut acasă - Frici de mămici

  • 19 noiembrie 2015 la 21:46
    Permalink

    Eu am doua fetite de 4 ani jumate, si incep din nou sa respir. Lucrez cam 8-10 ore/zi, plus delegatii…De la 3 ani dormim noptile integral, exista speranta pentru cei cu copii mai mici…cand nu sunt bolnave, bineinteles:-) Sotul e plecat din tara din martie, nu am niciun ajutor in jur, asa ca in momentul plecarii lui am hotarat ca nu se mai poate: am luat o doamna care le ia pe fete de la gradi, si sta 4-6 ore cu ele, dupa necesitati, mai strange prin casa.. Asa am inceput sa-mi fac timp sa merg la o sala, sa mai ies…simteam ca ma sufoc. Dar weekend-urile sunt numai pentru mine si ele…

    Răspunde
  • 25 aprilie 2016 la 14:09
    Permalink

    Am ajuns la concluzia ca e usor sa dai sfaturi cand ai o mama, o soacra ori o bona care te ajuta. Inteleg perfect prin ce treci si eu inca nu am iesit din postnatal.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *