Iubitul din telefon

Dacă mi-ar fi zis cineva că voi scrie postarea asta, pe tema asta, i-aș fi zis că e nebun și să se ducă învârtindu-se. Dar am avut un moment de rătăcire și pur și simplu nu m-am putut abține :). Asta după ce am tras cu ochiul în metrou, în telefonul celui de lângă mine. Dap, am făcut-o!

Dacă până acum trasul cu ochiul în metrou sau în autobuz la ziarul sau revista vecinului era sport național, acum, dacă întorci capul fie și foarte puțin, inevitabil ești cu ochii în telefonul cuiva. De cele mai multe ori întorc repede privirea, mă simt vinovată că-i invadez omului intimitatea și mă uit în altă parte înainte să văd ceva. Ei, azi mi s-a întâmplat să stărui preț de câteva secunde cu ochii în telefonului tipului de lângă mine.  Un bărbat sobru, la costum, ușor încruntat, deloc genul pe care l-ai aborda să-l întrebi cum ajungi la… oriunde.

Daaar, chiar și așa sobru cum era, nu am putut să nu observ în telefonul lui cu cine vorbea. Cu iubita. Cum de unde știu? Păi am văzut. Scria acolo clar: Love Serviciu. Și lângă asta Love Orange. Nu, clar nu era vorba că omul își iubește serviciul, erau cu siguranță numerele iubitei (ale amantei n-aveau cum să fie că nu se risca să o treacă așa în telefon. Zic și io).

Și uite așa, mi-am petrecut timpul preț de trei stații de metrou uitându-mă la tipul sobru și încruntat din fața mea a căruia imagine nu se pupa în mintea mea deloc cu Love Serviciu.

Și, pornind de la asta, mă gândeam oare cum au alții trecute în telefon numele iubitelor, iubiților. Și mi-am amintit câteva variante: Lebădă (care, vă vine sau nu să credeți, e numele lui de alint, nu al ei), Tzucu, în tandem cu Tzuca, Gogo (tot el), Bubu…

Ca să dau din casă, deși nici asta nu-mi imaginam să fac, nici eu nu am trecut în telefon bărbatul cu numele din buletin. Nuuu! Pe vremea când l-am cunoscut și încă eram relativ puștoaică, voiam să fie clar chiar și în telefon că el the one. Și mi s-a părut evident să-l trec pur și simplu ”El”. Că altu’ așa nu mai era. Apoi mi s-a părut banal. Și am căutat ”El” în rusă, după ce am căutat în chineză și mi-am dat seama că nu am semnele necesare. Și așa a rămas.

După ceva vreme de la povestea cu rusa și chineza, văd că el mă are trecută în telefon cu nume și prenume, nume care pe vremea aia nu era același cu al lui. Pfoai! Blasfemie! I-am zis. S-a uitat la mine, apoi în telefonul meu, a râs pe săturate și apoi mi-a schimbat numele. Și eu sunt acum ”Ea”, dar în franceză.

Și în timp ce scriu asta și nu încetez să mă minunez de ce subiect mi-am ales, nu pot să nu mă întreb ce nume trăsnite or mai avea alții în telefoanele iubiților sau ale iubitelor.