miercuri, noiembrie 6, 2024
De femeie

Viața altora e mai frumoasă

Spuneam zilele trecute, aici –Dorința mea de anul ăsta- că unul din lucrurile care mi-au consumat inutil energia anul trecut a fost să mă compar cu alții. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu este vorba de invidie, felul meu de a mă compara cu alții nu are legătura cu invidia.

Invidia presupune să-ți pară rău că altuia îi e bine, la mine e complet diferit. Eu mă bucur când văd bine în jurul meu, e ca un soi de speranță, gen – uite, dom’le, se poate. Ceea ce îmi provoacă frustrări e că mi se pare că eu greșesc undeva, că nu-s suficient de bună, că nu fac lucrurile cum trebuie, că ar trebui să fac mult mai mult. Comparațiile cu alții nu mă fac invidioasă pe ei, ci mă fac să fiu aspră și neiertătoare cu mine.

Am realizat însă că e o mare prostie. Într-un moment de luciditate, dat de puțină liniște după o perioadă de odihnă, am conștientizat că am realizat foarte multe lucruri anul trecut, din toate punctele de vedere. Și am realizat că, în condițiile date, adică așa cum s-a desfășurat viața mea în 2016, ar trebui chiar să fiu mândră de mine și să mă bucur pentru ce am realizat.

Cumva avem mereu impresia că viața altora e mai frumoasă. Și nu, nu ne comparăm niciodată cu persoanele năpăstuite de soartă, că atunci am realiza ce norocoși suntem. Nu, noi comparăm viața noastră cu a persoanelor a căror viață pare mai frumoasă. Pare mai frumoasă dintr-o postare pe Facebook, dintr-o imagine editată sau nu, dintr-o discuție, dintr-o vizită. Ce vreau să spun e că, de cele mai multe ori nu știm cu adevărat viața completă și fix așa cum este ea a celor cu care ne comparăm. Luăm doar ce știm, doar ce vedem, bucățele la care avem noi acces și comparăm cu viața noastră toată, pe care o cunoaștem 100%, cu bune,, dar mai ales cu rele.

Ei bine, nu-i corect. Nu-i bine, e obositor, inutil. Mai spuneți voi. Nimeni nu are o viață perfectă. Dacă ar fi posibil să ne fie dată viața frumoasă a altcuiva, una pe care noi o vedem super frumoasă, am convingerea că, atunci când am trăi-o 100% nu ni s-ar mai părea nici pe departe așa minunată. Șansele să vrem înapoi la viața noastră, aia de care ne văităm, cred că sunt destul de mari.

Vă dau un exemplu, poate prostesc. Am fost câteva zile în vacanță, în Bulgaria, la un hotel care avea pârtia aproape, avea saună și piscină, cam de toate. Am vorbit cu o prietenă, care mi-a spus: ”Băi, doamnă, cam frumos la voi acolo, am văzut pozele. Te cam invidiez. Noi am rămas acasă și de Revelionul ăsta, ca de obicei…”

Am simțit părerea de rău din glasul ei, deși o cunosc prea bine ca să mă fi gândit vreo secundă că este într-adevăr vorba de invidie. Nu, pur și simplu în momentul ăla viața mea i s-a părut mai frumoasă ca a ei. Că a văzut pârtie, schi, munte, piscină, șemineu, hotel. Nu văzuse însă că Sophie s-a trezit cu febră și că în momentul ăla eram cu ea în cameră și nu mai putusem să ieșim nici la pârtie, nici la piscină.

Am întrebat-o ce fac ei. Și mi-a răspuns: ”Eh, au venit bunicii, și frate-miu cu aia mică, stau zilele astea la noi. Mama a venit ca de obicei cu traistele de mâncare, nu a mai fost nevoie să gătesc. Ăștia mici se joacă amândoi în lumea lor, noi ne-am pus la un remi și la un pahar de vin, chiar nu mai jucasem de mult”.

Să vă spun sincer la ce m-am gândit în momentul ăla? Vă spun. M-am gândit cu mare părere de rău că Sophie nu are niciun verișor și nici nu se întrevede în următorii mulți ani. M-am gândit că buncii Sophiei nu mai sunt familii complete (sunt despărțiți), nici de-o parte, nici de alta. Că la noi, bunicii vin în vizită doar pentru câteva ore pe an și mereu pe rând (exceptând-o pe mama care vine mai des). Că tare mult îmi doresc câteodată să nu fiu nevoită să gătesc, dar să mănânc mâncare cu gustul pe care îl cunosc. De remi cu familia sau prietenii nici nu mai încăpea discuție, nici nu îmi amintesc de când nu am jucat. Și aș mai putea înșira. Toate astea mi-au trecut prin cap într-o secundă. Și da, am simțit o părere de rău. Viața ei îmi părea mult mai frumoasă ca a mea.

I-am spus toate astea și faptul că Sophie are febră. Am izbucnit în râs amândouă și am încheiat cu ”femei nebune și veșnic nemulțumite” și cu promisiunea că ne facem timp să ieșim la o cafea la început de an, ca să ne mai plângem puțin una la cealaltă.

Deci asta vreau să zic. Comparațiile sunt o prostie inutilă și mâncătoare de energie. Fericirea și mulțumirea sufletească sunt o alegere. Nu există perfecțiune și viața noastră e frumoasă așa cum e, cu bune și cu rele. Doar noi suntem cei care ne-o compromitem nebucurându-ne cum ar trebui de ea și de ce ne oferă zi de zi.

Pentru anul ăsta îmi doresc, și pentru mine și pentru voi, să facem un exercițiu zilnic și să vedem lucrurile bune din viața noastră, știu sigur că pe alea mai puțin bune le vedem și le simțim fără niciun exercițiu. Să ne bucurăm de viețile noastre frumoase, să nu le mai comparăm cu ale altora, să găsim fericirea la noi și nu să o căutăm în afara noastră.

3 comentarii la „Viața altora e mai frumoasă

  • Oh, Alina! Ai nevoie de o supradoza de optimism! Urgent! 🙂 Esti tare minunata, sa stii! Cu articolele tale frumoase si mesajele pe care le transmiti! Si cu fetita ta dragalasa! Toti avem si bune si rele. Si toti (dar, mai ales toate) avem impresia ca la vecini copiii sunt mai cuminti, casa mai curata, mancarea mai buna si sotul mai….altfel 🙂 Doar ca, peste tot e la fel! Si noi trebuie sa ne bucuram AZI de ce avem. Hai ca deja am intrat intr-o stare… Keep writing! 🙂

    Răspunde
  • cred ca trebuie sa invatam sa valorizam mai mult ceea ce avem si ce am realizat. sigur, multumite nu vom fi niciodata dar asta poate fi si un motor pentru a vrea sa realizam mai mult, sa nu ne culcam pe o ureche.
    eu ce sa mai zic, ca uneori ma simt frustrata doar pentru ca nu stau la capitala si nu ajung la niciun eveniment, nu am nici o sansa la anumite campanii si asa mai departe.
    asa suntem noi, femeile, construite sa vrem mai mult. si stiti de ce? pentru ca daca nu am fi noi barbatii ar locui si acum in pesteri :))).

    Răspunde
  • Foarte bun articol, foarte bine spus, exact asa e, mulți vad partea frumoasa din ce le arătăm, in spatele fiecaruia e o parte a vieții putin grea.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *