Când oamenii cred că trebuie să-mi salveze copilul
Am impresia în ultima vreme că sunt percepută precum un soi de nebunababacloanța care, ce să vezi, îi interzice copilului lucruri. Mi se tot întâmplă, dar am zis că, na, sunt eu mai sensibilă și prea mă ofuschez. Dar cum aseară mi s-a întâmplat deja pentru a nici nu mai știu câta oară, am zis să răbufnesc un pic aici. Deci permiteți-mi, vă rog, să-mi vărs năduful.
Am mers la magazinul de la colț să luăm lapte, iaurt, pâine și măsline de care îi plac copilei. Ah, și o stilcă de vin, mi-era poftă de niște vin fiert de vreo săptămână. E detaliu important, nu puteam să uit tocmai sticla de vin care mă va face și mai nebunababacloanța.
Bineînețeles că Sophie a văzut un ou cu surprize, o marcă de care nu auzisem în viața mea și pe ambalajul căreia, la ingrediente, am tot căutat o limbă pe care s-o înțeleg, dar nu aveam cum, pentru că erau niște ingrediente de neînțeles. Așadar, am ajuns amândouă la înțelegerea că îl luăm pe oul suspect doar dacă vrea jucăria, nu mâncăm orice mai are în interior, pentru că e mult prea plin de chimicale. Mai făcusem asta, nu era prima dată.
Numai că de data asta, Sophie s-a supărat foarte tare după ce a văzut că înăuntru, pe lângă jucărie, erau niște bombonele super colorate. (Ca o paranteză, supărarea nici nu cred că avea legătură neapărat cu bomboanele, ci cu faptul că tocmai o lusem de la grădi și nu apucase să-și descarce tensiunea de peste zi, foarte probabil era un pretext) M-am aplecat, i-am repetat care fusese înțelegerea noastră, i-am explicat de ce nu este bine să le mănânce. Ea s-a supărat și mai tare, eu am luat-o în brațe și i-am mai explicat încă o dată. Știam sigur că va înțelege într-un final, în ciuda protestelor, tot ce trebuia să fac e să am răbdare, să-i explic frumos și s-o iau în brațe. Mai făcusem asta de atâtea ori.
Dar, ce să vezi, una dintre doamne s-a gândit să-mi salveze copilul de mama nebună (care eram eu) și care și-a luat vin pentru ea, dar moare dacă-i dă și copilului câteva bombonele. Și, bineînțeles, a venit ea cu câteva bomboane în mână și i le-a întins. În mod normal, în condiții de pace și de liniște, Sophie m-ar fi întrebat dacă e ok să le ia. Dar acum le-a luat direct.
În momentul ăla, singurul lucru pe care l-am putut face în starea în care mă aflam a fost să o rog pe Sophie să le dea doamnei înapoi, iar doamnei i-am spus ”mulțumim frumos, noi nu mâncăm bomboane din astea”.
Nebunababacloanța a devenit și mai nebună și mai babă cloanță în acel moment, mi-a fost clar. Am luat cumpărăturile și vinul, desigur, le-am plătit și am plecat, cu Sophie care era deja foarte supărată pe mine.
În urma mea am auzit exact așa: ”Doamne ferește! N-a vrut să-i dea copilului o bomboană, dar ea și-a luat vin. Săracul copil, mi-e și milă de el”.
Că mi se urcase tot sângele la cap nu mai zic. Dar una peste alta și mie îmi era milă de copilul meu. Pentru că bombonelele de la doamna nu au făcut altceva decât să-i adâncească supărarea. Și pe mine m-au făcut să par o mamă rea în fața copilului.
Am plecat, ne-am oprit pe o băncuță, am luat-o în brațe. Era musai să o liniștesc pe ea, dar și pe mine. I-am spus că îmi pare foarte rău că este supărată și că îmi pare rău că am supărat-o eu. Ne-am luat în brațe, Sophie plângea, îmi venea și mie să plâng. De ciudă, de indignare, de toate adunate.
În mod normal scena din magazin s-ar fi încheiat destul de repede. Sophie ar fi înțeles, așa cum face de obicei, că acele bombonele nu erau bune de mâncat. Ea îmi încearcă mereu limitele, nu era prima dată. Dar de fiecare dată sfârșeam prin a ne înțelege. Și în cazul ăsta ne-am fi înțeles, ea s-ar fi bucurat de jucăria din ou și bombonelele le păstram pentru păpușă. Mai făcusem asta de-atâtea ori și mereu ajungeam la final să ne jucăm și să-i dăm de mâncare păpușii. Păpușa se îmbolnăvea de la bomboanele pline de chimicale și zicea mereu că nu va mai pune gura pe așa ceva.
Dar nu a fost să fie așa, pentru că o doamnă s-a gândit să-mi salveze copilul. Că doar nu o fi un capăt de lume dacă mânca și ea 10 bombonele sau câte naiba erau. E și ea copil, îi e poftă, nu? Mă-sa cum și-a luat vin?
Să salvăm copiii, dar nu când au nevoie
Mi se pare incredibil cum de fiecare dată când îi explic Sophiei prin magazine de ce nu-i pot lua anumite lucruri, se găsește cineva care se uită la mine ca la o nebună și de multe ori mai și intervine.
Pe de altă parte, atunci când vedem un copil agresat de un părinte, bunic, bonă, ce-o fi adultul de lângă el, trecem pe lângă de parcă am fi orbi și surzi. Nu ne privește.
Vin și întreb acum: copilașii ăștia care sunt agresați, jigniți, loviți, nu ar trebui și ei salvați, doar copilul meu trebuie să fie salvat de mine, mama nebună care nu vrea să-i dea copilului nenoroceniile alea de chimicale al căror nume nici nu pot să-l citesc bine?
Vă rog să îmi iertați tonul certăreț, dar nu pot să înțeleg. Nu sunt o mamă care-i refuză copilului o bomboană, o înghețată, o bucățică de ciocolată. Nu, copilul meu mănâncă dulciuri, deși nu-s deloc mândră de asta. Dar prefer să selectez eu dulcurile pe care le mănâncă. Prefer să mențin un echilibru, așa cum consider eu. Nu vreau să-i dau orice, oricât și oricând, pentru că se supără și plânge. Limitele și regulile noastre nu dispar la fiecare lacrimă. Eu îi șterg lacrima și o pup apoi pe obraz, o iau în brațe și îi spun că îmi pare rău. Dar nu îi dau rahaturi ca să nu mai plângă. Și nu, asta nu mă face o mamă rea. Alte lucruri poate mă fac, dar asta nu.
Și pot să accept că par nebună în ochii unora, dar tare mi-aș dori să își păstreze pentru ei eticheta asta pe care mi-o pun și să nu mai intervină. Se întâmplă lucruri cu mult mai grave în lumea asta, unde chiar ar fi nevoie să intervenim. Să ne păstrăm energia și disponibilitatea pentru ele zic.
Eu sunt Alina, mama Sophiei, și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu. Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂
Ce fac eu când vanzatoarea le ofera dulciuri fetelor mele? 1. Ma enervez in sinea mea. 2. Le las pe fete sa primeasca dulciurile. Ma asigur ca multumesc pentru ele. 3. Le spun ca le vom manca acasa, la desert. Acum oricum sunt murdare pe maini si nu pot manca. (Inca nu am gasit o vanzatoare care sa se ofere sa le ia la baie sa le spele pe maini…Norocul meu!). Uneori se intampla sa uite pana ajungem acasa. Daca isi amintesc, am mai multe cai de contraatac: le zic de tataie care sufera de diabet; descopar pe eticheta ca au multe chimicale, din acelea care te fac sa te doara burtica, sa te enervezi si sa nu mai cresti frumoasa si desteapta; concluzionez ca tanti de la magazin era probabil un fel de regina cea rea deghizata in vanzatoare ca sa o otraveasca pe Alba-ca- Zapada. Si profit de ocazie sa le reamintesc ca nu e bine sa mancam ce ne ofera persoanele straine.
Uneori, ca sa o scurtez, când ajungem acasa si scot bomboanele….surpriza!!! citesc pe ele si A) Sunt expirate!, B) Tanti de la magazin ne-a dat din neatentie bomboane de caine! Ce bine! Le facem o bucurie patrupedelor din curte si e toata lumea fericita
Ce fac atunci când bunicii/unchii/ matusile si alte neamuri le ofera dulciuri din belsug? Experienta mi-a aratat ca e inutil sa incerci sa ii convingi sa renunte. Unii vor persevera doar ca sa te enerveze, altii o vor face pentru ca au impresia ca exagerezi si ca ii fac o bucurie bietului copil oropsit. Sau le dau pe ascuns. Asa ca m-am resemnat. Le las sa manance si incerc sa le dau eu mai putine dulciuri in zilele urmatoare.
Nu e vorba de o copilarie fara dulciuri. Asta ar fi o prostie si o cruzime. Dar nici orice,oricand, oricat!
Da,f adevarat si frustrant pt mamicile care sunt cat de cat informate si contiente de raul ce-l pot produce in timp aceste „otravuri”ambalate frumos,facute parca expre sa produca aceste conflicte intre parinti si copii…ba unde mai pui si lipsa de informare si totala ignoranta a omului de rand care nu numai ca nu-si vede de treaba lui sa respecte „educatia sanatoasa „in ceea ce priveste alegerile alimentare ce parintele incearca sa o imprime copilului in primii sai ani de viata,care este baza unui organism cu metabolism sanatos ceea ce va conta extrem de mult pt toata viata acestor viitori adulti,nemaiamintind de efectele imediate ale zaharului alb,colorantilor,aromelor,potentiatorilor de gust,culoare, emulgatorilor si multe multe chimicale care fac ravagii pe toate sistemele corpusoarelor micute inca in formare,si numarul bolilor produse imediat sau cu efect intarziat,datorate tocmai acelor bombonele”nevinovate”…Ii lume la ora actuala sunt copii care tocmai din neglijenta parintilor sau moftul de a nu le refuza copiilor dulcele frumos ambalat,sucuri care nici nu sunt macar atinse de vreun fruct natural dar au gust ca de natural…si alte greseli in alimentatie〜se confrunta cu boli grave si tratamente exagerat de scumpe,tot pe baza de „chimicale”care nu pot in mare masura readuce organismul micutilor la un echilibru inapoi pe calea sanatatii… si cine sufera in aceasta situatie!?copilul care nu a stiut ca aceasta industrie plina de culoare,arome,si gusturi delicioase i-i pot provoca atat de mult rau,si mama〜tatal〜care nu au stiut sa-si protejeze copilul si au fost indulgenti cu „rudele binevoitoare „si strainii care au vrut sa-i faca copilul „fericit”pt cateva minute ca doar n-o fi bai o mana de dulciuri sau un suc colorat〜pt ei nu conteaza ca acele nevinovate coloreuri i-i ridica insulina copilului la nivele de diabet mai ales daca a mai consumat si alti carbohidrati inainte de dulciuri sau urmeaza sa manance…sau ca acele chimicale nu se elimina din organism asa usor si se acumuleaza provocand in timp cancer…pt ca creerul uman nu stie ce sa faca cu ele nefiind recunoscute ca organice nu pot fi metabolizate〜raman si se tot plimba prin organism pana se localizeaza undeva unde gasesc un organ slabit sau cand copilul e suprasolicitat si oboseste …daca nu se aduna asa multe nu fac prea mult rau〜doar incurca ficatul in treaba lui in peste 500 de functii pe care le are…dar daca copilul s-a nascut deja cu o doza de chimicale preluate din d’alde Cola,acidoza mamei si a tatalui〜acumuleuri din bunici si mai departe〜si altele in ADN-ul lui 〜atunci,”nevinovatele’astea fiind adaugate ,din pacate,fac ravagii in corpusorul lui micut!
Atunci nu fiecare ne-am dori sa ne intoarcem inapoi pe drumul unde inca mai puteam sa ne salvam copilul hranindu-l sanatos,si sa nu ne fie nici jena si nici rusine sa spunem raspicat un NU,Multumesc,eu ,ca parinte insarcinat cu responsabilitate si intelepciune de catre bunul Dumnezeu in ingrijirea,cresterea si educarea acestei mici fiinte, aleg ce,cum,cand si de unde sa imi hranesc copilul pt o viata sanatoasa cel putin atat timp cat este sub ingrijirea mea!cand va putea alege personal sper ca baza din copilarie sa i-l ajute sa se mentina sanatos si sa faca la randul sau cele mai bune alegeri!Un parinte constient care isi protejeaza copilul chiar de e nevoie sa „se razboiasca”cu toata familia si tot soiul de „binevoitori”nu greseste!Las’sa fie criticat si privit ca un soi de „dus cu pluta””babacloanta””ciudat”sau altele …si copilul lui sa fie lipsit de „bucurii” otravite ,diabet,cancer,si stomatite,nervozitate,obezitate…etc.Rusine celor care judeca sau chiar isi exprima lipsa de interes in sanatatea celor mici care sunt viitorii adulti,viitorul fiecarei tari in parte〜mai multa grija ,mai multa implicare in protectia lor nu ar strica〜ca industria farmaceutica isi pregateste din timp viitorii pacienti!Atentie la neatentie dragi parinti,bunici,rude de tot felul,vecini si straini…putin respect pt cei ce-si respecta urmasii!