Unde zace focarul de infecție la locurile de joacă

Nu mai departe de ieri am fost la medic cu copila, să ne asigurăm că am scăpat de conjunctivita care a ținut-o acasă o săptămână. Cu ocazia asta doctorița ne-a întrebat când se termină grădinița și noastră și i-am spus că a noastră nu se termină decât atunci când avem noi concediu.

Bine, ca o paranteză, după ce am zis asta m-a apucat o nostalgie gândindu-mă la vacanțele mele de vară la bunici. Nu am iubit nimic mai tare în toată copilăria decât aceste vacanțe. Și e marele meu of, Sophie pur și simplu nu are unde să se bucure de aceste vacanțe. Bunicii ei încă lucrează și cred că o vor mai face vreme lungă de acum încolo, deși nu, nu-s tinerei deloc.

Dar după ce i-am spus că ea nu are vacanță de vară, am ținut eu să precizez că măcar scăpăm de nebunia asta cu -itele (bronșiolite, faringite etc) că e vară.  ”Ah, nu vă bucurați așa tare, că acum avem altele: enterocolite, amigdalite cu puroi și conjunctivite. Sunt boli de vară și chiar mai păcătoase”. Mi-a pierit imediat urma de… să-i zicem entuziasm deși nu era neapărat vorba despre asta. Am luat avizul pentru grădi și am plecat spre casă.

Astăzi, de dimineață, pe la 9 (bine, dacă ar fi fost după Sophie am fi ieșit la joacă la șase jumate când s-a trezit ea, că dusese dorul de când cu conjunctivita) am mers la locul de joacă de lângă bloc. Unul dintre ele, avem mai multe. S-a dat ce s-a dat în leagăn, a desenat ceva cu creta, după care a ținut morțiș să mergem înapoi acasă să luăm jucăriile de nisip. Ei, aș, nu am scăpat nici azi, îmi zic. Încerc eu să o conving că uite ce frumos colorăm cu creta, că e leagănul liber, că aia, că ailaltă. Nimic, ea vrea jucăriile de nisip și pace. Mergem, le luăm, ne întoarcem la nisip.

Se joacă ea ce se joacă, la un moment dat o văd cum duce mâna la ochi, o deranja un fir de păr. Ce să-i mai atrag atenția, deja o căpiasem în ultimele zile cu ”mami, nu mai pune mânuța murdară la ochi.  Uite, ce pățim”.  Și mi-au și trecut prin fața ochilor minții toți câinii pe care stăpânii îi lasă nestingeriți să-și facă nevoile în nisipul cu care se joacă omuleții ăștia mici. Asta deși noi avem loc pentru animale în imediata apropiere. O, fuck, nici nu am scăpat bine de conjunctivită, că o luăm de la capăt, îmi zic.  Nu-mi termin bine gândul că aud:

”Sofia, mami, nu mai pune mâna murdară de nisip la ochi, iar faci conjunctivită!”

Ptiu, drace, femeia asta mi-a citit gîndurile. Și-i mai și spune copilului meu ce să facă. Wtf!?

Ei, bine, nu. Era o altă mamă, tot de Sofia. Sofie care făcuse și ea conjunctivită de curând (câte șanse erau?). Discutând după aia cu ea, am aflat că era convinsă că de la nisip.

”Aș vrea să nu o mai las să se joace cu nisipul ăsta, dar îi place atât de mult. Se trezește cu gândul la nisip și ar sta toată ziua. Am încercat să o țin o perioadă departe, dar o vedeam cum se uită tristă, am zis că o să fiu mai atentă, cu șervețele antibacteriene după mine și apă. Am încercat acasă, cu nisip din ăsta kinetic, dar nu e la fel de încântată”, îmi spune ea.

O înțelegeam perfect. Mai ales că eu mereu am încurajat-o pe Sophie să se joace cu iarba, cu nisipul, cu frunze, pietricele, în general cu natura. Să simtă natura, mi-am zis mereu. Și-așa crește într-o cutie de chibrituri, fără vacanțe la țară, la bunici. Măcar atât.

Ei bine, din păcate, locurile astea cu nisip, destinate special jocului copiilor, sunt de multe ori și locuri în care animalele de companie își fac nevoile. Și ăsta la care mergem noi e unul mai curățel. La vreo două-trei străzi mai încolo, mai este unul, mai mare, dar pe lângă ce animale cu patru picioare își fac nevoile, mai sunt unele cu două, care lasă chiștoace de țigări și sticle de diverse, goale. Bine, până pe la prânz angajații de la primărie, responsabili cu curățenia, le strâng ce-i drept. Dar la prânz copiii deja sunt sătui de joacă în nisipul ăla infect. Strâng părinții în oarecare măsură…

Și uite așa mi-a răsunat iar în minte ce mi-a zis doctorița : enterocolite, conjunctivite…

Acum sincer, chiar nu înțeleg de ce e așa de greu de respectat un spațiu de joacă pentru copii. Mă gândesc că poate o soluție ar fi să fie îngrădite și cu atenționare scrisă: ”Amendă de la X la Y pentru cei care ….”. Nu știu în ce măsură s-ar respecta, dar ar fi un început. Cred…