Tații din ziua de azi

Spun tații din ziua de azi, pentru că eu cred că tărie că ei sunt unii aparte. Adică spre deosebire de generația părinților noștri, tații din ziua de azi sunt mult schimbați. Desigur, generalizez și știu că există și excepții. Sunt conștientă că și pe vremea când eram noi copii erau bărbați care își ajutatu soțiile cu creșterea copiilor, cum sunt conștientă că și acum, în zilele noastre, sunt bărbați care, din păcate, încă mai consideră că e datoria femeii să se ocupe de creșterea și educația copiilor, de casă, de mâncare șamd. Mărturisesc sincer că nu știu de ce ar fi nevoie pentru ca aceștia din urmă să se trezească din ignoranța lor și la fel de sincer mărturisesc că sper din toată inima ca ei să reprezinte excepțiile.

Dar, așa cum spuneam, generalizând, eu cred că tații din ziua de azi sunt unii aparte. Sunt tați implicați în creșterea copiilor. Sunt buni, simpatici, chiar haioși.

Eu personal pot să vă vorbesc despre un tată de fată, căci asta am în dotare. Și pot să vă spun că am ajuns să redefinesc romantismul. Dacă până acum apreciam alte lucruri ca fiind romantice, gen o cină la lumina lumânărilor, o baie cu spumă, șampanie și muzică, bla-bla-uri din astea clișeice și dulcegării maxime, ei bine, acum totul e diferit. Acum mi se pare romantic când mă uit la el cum încearcă să îmbrace o păpușă cu haine despre care habar nu are cum ar trebui să vină. Mi-e clar că nu știe care le e fața, spatele, dacă se bagă pe cap sau pe picioare. Dar, cumva, ca prin minune, reușește.

Mi se pare romantic cum o ia pe copilă și o liniștește la pieptul lui și o asigură că totul va fi bine acolo, la el în brațe. Cum o pupă pe frunte, iar când ea vrea să-l pupe pe gură, e în mare impas și-i dă până la urmă obrazul. Inevitabil atunci vine replica ”tati, dal ai balbă de alici (arici)”.

Mi se pare romantic când se maimuțăresc amândoi și o lasă să-l decoreze cu fel de agrafe, bentițe, fundițe și alte nebunii, despre care, de altfel, crede că sunt niște chestii absolut inutile și sclipicioase, dar acum le apreciază doar pentru că-i plac copilei.

Mi se pare romantic chiar și faptul că atunci când se enervează de aproape că i se umflă o venă, o ia în brațele lui și îi explică frumos de ce nu e bine ce face. Că atunci când îi vine să înjure, că iar a călcat în cine știe ce drăcovenie, o face în gând și nu tare. Că nu mai zbiară la golurile Stelei sau ale Naționalei (nici măcar la alea puține care mai sunt) ca nu cumva să trezească prințesa.

Mi se pare funny cum nu reușește niciodată să-și dea seama cu ce trebuie îmbrăcată mogâldeața lui, chit că hainele sunt sortate clar în dulap, astfel încât și Sophie singură să le poată alege. De fiecare dată sunt pe puțin zece întrebări înainte să iasă din casă. Cu mânecă lungă, scurtă, cu fustă, cu pantaloni, cu bluză groasă, bluză subțire, dar ce bluză, cu eșarfă, fără, care eșarfă, cu ștrampi (ce coșmar!), cu șosete, dar de care, ce culoare… și lista e imensă. La fel de funny mi se pare și cum niciodată nu știe exact ce să-i dea de mâncare, deși sunt vreo trei varainte de regulă prin frigider și decizia finală oricum o ia copila, indiferent ce spun eu.

Nu cred că voi uita prea curând primul orez cu lapte pe care i l-a făcut lu’ fie-sa. Eram la muncă, îi spuneam prin telefon cum să facă. După ce mi-a cerut și i-am dat zeci de detalii (lucruri despre care nici prin cap nu-mi trecea că e nevoie să le știi când faci un orez cu lapte), mi-a spus ”Bine, lasă-mă acum, sunt foarte ocupat. Gătesc”

Dar dincolo de lucrurile mici, haioase, romantice și cum or mai fi ele, așa cum spuneam, tații din ziua de azi sunt implicați. Nu-s perfecți, că nimeni nu e, dar sunt buni. Își bat capul cu copiii lor, se joacă cu ei, îi schimbă de pamperși fără să facă un capăt de lume din asta, îi spală, le dă de mâncare, îi alintă, îi ia în brațe. Și se gândesc la consecințe. La consecințele vorbelor și faptelor și asta mi se pare foarte important. De multe ori mă minunez când el, înaintea mea, descoperă ieșirea dintr-o situație dificilă. Când el, înaintea mea, realizează analizând în stilul lui, cum facem față crizelor. Și da, de multe ori, analiza lui de om mai degrabă rațional, e mult mai bună decât analiza mea de om mai degrabă sentimental. Pentru că tată fiind, rațiunea lui se îmbină perfect cu sentimentele pentru copil.

E foarte important pentru copilul nostru să aibă un tată implicat trup și suflet. Copiii au nevoie de implicarea emoțională a tatălui pentru a se dezvolta armonios, pentru a avea încredere îi ei. Sănătatea mentală a copiilor depinde de implicarea tatălui în viața lor. Lipsa de implicare a tatălui are efecte pe termen scurt, mediu și lung. Efecte precum nesiguranța, anxietatea, lipsa de încredere, chiar depresia.

Așadar, mă bucur enorm că mi-am născut copilul într-o vreme în care bărbații sunt cu adevărat tați și nu doar biologic vorbind. Și de multe ori sunt lucruri care nu le vin natural, ci fac eforturi. Tocmai de-asta cred că ar fi bine, din când în când, să le spunem cât de mult apreciem faptul că sunt niște tați buni și că fac bine ceea ce fac. Cred că le-ar prinde bine și lor, așa cum ne prinde bine și nouă.

2 comentarii la „Tații din ziua de azi

  • 27 septembrie 2016 la 22:11
    Permalink

    Interesant articolul. Nu stiu cata baza reala are, sau, practic se vrea a fi un indemn adresat taticilor din ziua de azi. Ceea ce este prezentat in continutul sau, nu mi se nici macar apropiat de realitatea zilei de azi, cand stresul care ne inconjoara in fiecare minut,reduce mult din ceea ce ar trebui comportament de tatic.Sau, cel putin, asta este impresia pe care o am, privind in jurul meu la familiile pe care le cunosc. Un tatic care si creste singur fetita.

    Răspunde
    • 14 mai 2017 la 22:24
      Permalink

      Cred ca si tu ai dreptate si eu am dreptate. Pentru mine articolul chiar are baza reala. Eu asta vad si simt in jurul meu. Numai bine va doresc!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *