Cum (nu) știi când copilul tău are nevoie de kinetoterapie
Cred că pot spune despre mine că sunt una dintre mamele care a întrebat medicul ori de câte ori i s-a părut ceva în neregulă cu copilul. Ba chiar am ajuns de multe ori la concluzia că-s ușor exagerată. Nu mi-ar fi trecut prin cap că, chiar și așa, copilul meu ar putea să dezvolte, sub ochii mei, vreo afecțiune care, culmea, să mai fie vizibilă cu ochiul liber. Dar s-a întâmplat.
Și întâmplarea, pura întâmplare, a făcut să ajung cu Sophie la o evaluare de postură. Așa am aflat că are un șold și un umăr ascensionate, un omoplat semnificativ evidențiat, motiv pentru care s-a format deja o deviație a coloanei. Mai pe românește, are șoldul drept mai sus decât stângul, umărul stâng mai ridicat, așa că deja coloana tinde să se ducă în stânga. Iar asta, în scurt timp, poate ajunge scolioză.
Scolioza este curbura pronunțată a coloanei care-ți modifică postura în mod evident. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, pun o imagine. Țineți cont de faptul că micuțul din imagine stă drept, chiar dacă vi se pare că nu. Postura înclinată este din cauza coloanei deja deformate.
În imaginea de mai jos este spatele Sophiei. La ea încă nu e scolioză, dar deja se vede asimetria, șoldul ușor mai ridicat, la fel și umărul. Stă dreaptă, să știți. Chiar dacă nu pare. Și știu, dacă îți arată cineva la ce să te uiți, observi. Dar credeți-mă că eu nu observasem. Nu am știut niciodată să mă uit corect la spatele ei. Dacă nu mi-ar fi arătat exact un specialist, nu aș fi știut nici în ziua de azi.
Am ajuns cu copila în fața unui kinetoterapeut printr-o pură coincidență, nu am avut cu cine s-o las în ziua în care am mers la Kineto4kids, așa că am luat-o cu mine. Știam deja că este un spațiu foarte prietenos cu copiii, știam că e vesel și colorat, că are ce face acolo, cât timp eu aflu mai multe despre centru.
Am fost surprinsă să constat că familia care deține centrul, părinții a două fetițe, una dintre ele de vârstă cu Sophie, sunt chiar ei înșiși cei care îi întâmpină pe părinții veninți cu copiii la kinetoterapie. Asta pentru că sunt foarte implicați, vor să creeze acea atmosferă de familie de care simți că ai nevoie când mergi cu copilul tău la terapie. Și se pare că reușesc.
Kineto4kids este un business de familie, pornit din dorința de a face bine. Asta pentru că ei înșiși sunt părinții a două fete care au avut nevoie de kinetoterapie încă de foarte mici. Și au fost în mai multe centre, au văzut cu ce s-au confruntat și au vrut să creeze propriul centru primitor, în care atât copiii, dar și părinții să simtă căldura, profesionalismul și implicarea încă de la primul pas.
Este un centru curat, vesel, colorat și prietenos cu copiii. Sunt primele lucruri pe care le observi. Kinetoterapeuții trec prin multe teste înainte să ajungă să lucreze cu copiii, iar atunci când o fac sunt foarte implicați și calzi. Atât cu copiii, cât și cu părinții. Eu asta am simțit.
Părinții pot sta cu copilul în sală, cât timp acesta lucrează cu terapeutul, pot aștepta pe hol sau pot merge liniștiți la o cafea în cele aproximativ 40 de minute. După cum este mai potrivit pentru fiecare familie în parte. Sălile de terapie sunt și ele colorate și vesele. Și, pe lângă aparatura necesară, sunt și multe jucării. Ca o mică paranteză, chiar și toaleta este adaptată pentru copii și totul igienic gândit (mărturisesc că sunt ușor obsedată când vine vorba de toaletele la care trebuie să-mi duc copilul).
Kineto4kids are sediul pe lângă Piața Victoriei, mai exact pe strada Doctor Iacob Felix. Și, un lucru foarte important de știut este că au propria parcare. Mi se pare important să nu alergi după parcare cine știe pe unde, mai ales dacă mergi cu copilul la recuperare și starea acestuia nu e tocmai una care să-i permită deplasarea. Asta ca să nu mai zic de părinții cu bebeluși. Căci da, la Kineto4kids vin și bebeluși de o săptămână, dar și copii de vârste mai mari. E un centru dedicat copiilor de toate vârstele. Mai multe despre ei, despre terapii, program și ce mai aveți nevoie să știți, găsiți aici – https://kineto4kids.ro/.
Ah, să nu uit ceva. E posibil să aveți surpriza că nu mai vrea copilul să plece de acolo. Eu pe Sophie am luat-o greu, la final, de la măsuța de colorat 🙂
Noi începem ședințele de kinetoterpie și promit să revin, să vă povestesc mai multe.
Dar până când revin, aș vrea să vă spun că, acum că am descoperit dintr-o pură întâmplare că Sophie riscă scolioza – o afecțiune a coloanei care nu-și pune amprenta pe copii doar fizic, ci și psihic, (pentru că, în timp, postura lor se modifică în mod evident, este cu adevărat vizibil și pot apărea complexe) – mi se pare foarte important să mergeți cu copilul la o evaluare. Nu-i mare lucru și, descoperită din timp, orice problemă de postură (sau de altă natură) se poate rezolva mult mai ușor.
Poate nu știți, nici eu nu știam până să caut mai multe informații, dar România e fruntașă la scolioză la copii. Dacă asta se poate numi că ești fruntaș și nu codaș. La fel ca și mine, mulți părinți nu realizează decât când este atât de evident, încât, deja coloana este pur și simplu strâmbă și copilul pare că stă într-o parte.
Și da, pe vremea noastră nu mai mergeam la evaluări de postură, așa e. Dar n-aș zice că suntem prea bine. Eu am spatele praf, am rămas până la vârsta asta înțepenită de 3 ori. La pat. Șii știu în jurul meu multe persoane de vârsta mea cu mari probleme de postură, probleme cu spatele șamd.
În plus față de noi, copiii noștri stau mult cu telefoane și tablete în mână, nu mai fac la fel de multă mișcare, postura lor nu e mereu corectă. Din momentul în care merg la școală, lucrurile astea degenerează și mai tare. Postura din bancă, ghiozdanele grele… și tot așa.
Vă doresc multă, multă sănătate și aveți grijă de voi!
Eu sunt Alina, mama Sophiei, și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu. Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Dacă te interesează imagini din viața noastră, te poți uita și pe Instagram. Te mai aștept. Cu bine! 🙂