Fursecuri cu miere și brizbrizuri sau joaca de duminica dimineață

V-am spus de curând că mi-am propus să fiu mai relaxată și să acord mai mult timp oamenilor pe care îi iubesc, așa că mă autoeduc în sensul ăsta pe zi ce trece, chiar dacă nivelul muncii nu a scăzut deloc. Doar s-au schimbat prioritățile.

Weekendul ăsta este unul în care lucrez (adică merg la serviciu), dar asta nu mă mai împiedică să petrec timp de calitate cu copilul, astăzi făcând fursecuri cu miere și brizbrizuri. Și, nu în ultimul rând, cu dezmăț în bucătărie. Nu mă dau neam în vânt după chestiile colorate din comerț, dar pentru că ta-su, zilele trecute când am fost la cumpărături și Sophie a văzut fursecuri cu bombonele, i-a zis ”lasă că face mami unele mai bune și mai sănătoase, astea nu-s bune”, am făcut un compromis. Am găsit niște bombonele cu (cică) coloranți naturali și niște bulinuțe de ciocolată amăruie.

Vorbisem despre ele de atunci, abia aștepta momentul, de când ne-am trezit m-a întrebat ”mami facem fuseculi cu buline?”. Mi-am luat răgaz de o cafea cât s-a înmuiat untul și cât a mâncat ea niște fructe și un iaurt. Apoi am trecut la treabă, pregătită de haos în bucătărie și pregătită să spun da la orice vrea ea să facă, erau fursecurile ei.

Am folosit așa:

• 150 de grame de unt la temperatura camerei
• 3 linguri de miere (merg și mai dulci dacă vă place mai dulce)
• 1 cană mare de făină  (jumătate integrală, jumătate albă. Mie îmi place textura făinii integrale, dar nu ar fi arătat așa bine ca alea din magazin)
• 1 ou întreg
• 1 linguriță de praf de copt
• vanilie

Și am purces împreună să facem mult doritele fursecuri. Am pus untul într-un castron. Ea a spart un ou pe jos, dar a spart și unul în castronel, deci per total am fost ok. L-am pus peste. În timp ce ea amestecat untul cu ou, eu am pus mierea și vanilia.

Am amestecat praful de copt și cele două făini, apoi le-am omogenizat pe toate. Și ăsta a fost aluatul. Apoi l-am pus împreună într-o pungă (mai mult pe lângă) și l-am băgat puțin la frigider să se întărească un pic, cât să nu ni se lipească rău de mâini.

În timpul ăsta, Sophie și-a făcut de cap cu o parte din buline pe care le-a ”spălat” într-o farfurie. S-a mozolit toată, masa, pe jos, pe scaun. Era o băltoacă lipicioasă pretutindeni, dar dacă am zis că spun da, am spus da. Și asta pentru că m-am gândit că și eu mă mozoleam în halul ăla când aveam vârsta ei, dar, spre deosebire de ea, eu puteam face asta nestingherită în curte, nu într-o cușcă de apartament. Mi-a luat nici 10 minute să curăț, iar bucuria și încântarea de pe fățuca ei cât s-a mozolit acolo a fost maximă. Până la urmă mi-am băgat și eu mâinile, a fost chiar refreshing.

După ce am curățat împreună, am scos aluatul de la frigider și l-am pus în forme aiurite în tavă.

Și pentru că s-a gândit ea că ar fi fost bune și niște brioșe, a pus la nimereală niște aluat și în niște hârtiuțe pentru brioșe, pe care le-a descoperit în sertar când am luat praful de copt.

 

Le-a decorat după bunul plac și apoi le-am băgat la cuptorul încins, la foc mediu. Din cele 10 minute necesare coacerii, vreo 5 le-a stat în fața cuptorului să vadă cum se fac. Până la urmă și-a pierdut răbdarea, s-a dus la ta-su să se laude cu fursecurile ei.

Le-am scos, încântare maximă. Am sunat-o și pe buni ca să-i spună că a făcut ea fursecuri.

Cu brizbrizuri și cu haos în bucătărie, dar cu voie bună din plin. Am petrecut timp amândouă, fix așa cum și-a dorit ea. Când am plecat la muncă, nici măcar nu a mai fost mârâită, mi-a zis că e obosită și îl ia pe tati să doarmă cu el. (să doarmă ea, că el avea vase de spălat. Muuuulte :-D)