Despre diversificare și coșmarurile legate de ea

Ei, dragelor, pentru că mai multe dintre voi m-ați rugat să scriu despre diversificare, mi-am luat inima în dinți și am făcut-o. Este un subiect extrem de controversat, iar pe lângă asta, de când am devenit mamă parcă m-a lovit amnezia. Sunt o mulțime de lucruri pe care le-am uitat și am avut nevoie de eforturi fantastice să-mi amintesc anumite detalii. Asta și pentru că am răscolit toată casa după agenda în care mi-am tot notat fiecare linguriță de mâncare pe care i-am dat, fiecare caca, fiecare orice. Am găsit-o doar pe cea de până în diversificare. Dar pentru că am promis, m-am străduit, am scormonit în ceața din mintea mea și am pus pe hârtie.

Așa cum spuneați și voi, și mie mi-a fost teamă, ce teamă, groază de diversificare. Dacă stai să citești, să ceri sfaturi, să mai întrebi în stânga și în dreapta, ajungi să-ți lași copilul nemâncat. Sunt atât de multe informații contradictorii peste tot, iar dacă mai avem și o mamă, soacră, mătușă, bunică pe lângă noi care ține neapărat să ne spună cum e mai bine, îți vine să dai bir cu fugiții de-a dreptul.

Recunosc, la început m-am enervat, nu mai știam cu ce să încep, ce e bine și ce nu. Ce am făcut? Am căutat informații pe la noi și pe afară, mi-am tras câteva concluzii pe care eu le-am considerat de bun simț, am întrebat pediatra, cu care slavă cerului sunt pe aceeași lungime de undă, și am purces în ale diversificării taine, cu inima strânsă, dar strânsă rău. Așa de strânsă, că am și avut coșmaruri vreo câteva nopți.

Am citit și despre blw sau autodiversificare, mi s-a părut o idee nemaipomenită, le felicit pe mamele care au ales varianta asta. Eu însă am fost prea fricoasă. Teama ca nu cumva să se înece copilul m-a făcut să renunț. Poate am greșit, nu știu, cert e că nu am ales calea asta.

Repet pentru a nu știu câta oară pe blogul ăsta: nu am o secundă pretenția că sunt deținătoarea adevărului suprem. Departe de mine gândul ăsta. Departe rău. Doar vă împărtășesc experiențele mele, poate vă ajută în vreun fel. De-asta îmi și scot adesea în evidență greșelile, poate vorbind despre ele vor fi mame care le vor observa și care nu le vor repeta. Măcar nu fix pe aceleași, ci pe altele, ale lor :). Așadar, despre diversificare:

Vârsta optimă pentru începerea diversificării

Știu că sunt o mulțime de controverse și pe tema asta. Citesc zilnic despre mame care încep de pe la 2-3 luni. Nu judec pe nimeni, consider că nu am dreptul să fac asta, mai ales dacă nu înțeleg raționamentul. Eu înțeleg că bunicii noștri și poate și mamele noastre ne-au dat mâncare de la câteva luni, dar personal cred că dacă toți medicii ăștia susțin că înainte de 6 luni (în cazuri excepționale 4 luni) nu e deloc bine, apăi poate că nu e bine. Poate chiar mititelul de stomăcel și celelalte organe ale copilului sunt suprasolicitate inutil. Mă gândesc că de-asta ne bucurăm de evoluția medicinei și a științei, tocmai pentru că putem să ne folosim de descoperirile lor în avantajul nostru (de cele mai multe ori. Sunt și excepții, de acord cu asta).  Și dacă se dezvoltă copilul bine, nu are probleme, mă iertați, eu una nu prea înțeleg care e graba cu diversificarea.

Fără să mai dezbat foarte mult vârsta,  vă spun că noi am început diversificarea cu o săptămână înainte de 6 luni. Asta pentru că de la 5 luni și o săptămână îi dădeam mai mult lapte praf decât matern, pentru că eu nu am mai avut. Așa, spontan, nu am înțeles de ce.

Început de diversificare- fructe sau legume, suc sau piure?

Întrebarea asta mi-a dat mari bătăi de cap, vă mărturisesc sincer. Și tot sincer vă spun că nu cred că există o regulă bătută în cuie, indiferent cine și ce zice. Dar, fiindcă aici vorbesc despre diversificarea în cazul nostru, vă spun că eu am ales legumele. Nu știu dacă este sau nu un mit faptul că după fructe copilul acceptă mai greu legumele, cert este că Sophie după ce a mâncat prima dată pară, două zile nu a mai pus gura pe legume. Bineînețeles, asta nu este o regulă, chiar deloc.

Personal, eu nu am văzut rostul să încep cu suc. Nici măcar de legume, căci cu sucul de fructe oricum nu prea sunt de acord. Consider că aruncăm multe dintre fibre, vitamine, etc. Mult mai ok mi se pare piureul de fructe. În opinia mea diversificarea înseamnă nu numai introducerera de alimente noi, ci și hrană solidă. Mă rog, piure. Știu că și în privința asta sunt părerile împărțite, chiar și în rândul celor avizați, dar eu am spus nu sucului.

Deci eu am ales să încep cu piure de legume. Mai precis cu piure de morcov. Dulceag și el, e adevărat, dar am zis că măcar este legumă. Știu că există teama de a introduce morcovul din cauza constipației. Noi nu am stat niciodată bine la capitolul ăsta, ea era adesea constipată, dar morcovul nu a schimbat în niciun fel asta. Nici nu a devenit mai constipată, nici nu a avut scaune mai dese. Dincolo de asta, oricum nu i-am dat morcov o veșnicie, așa că pentru alea două zile de morcov simplu nu mi-am făcut griji cu constipația.

Fiert în apă sau la aburi? Regula noastră de aur

Eu am preparat și fiert în apă și la aburi, depinde cum am putut. Motivul pentru care este recomandată prepararea mâncării la aburi este aceea că alimentele își păstrează mai bine nutrienții. De acord. Dar doctora noastră ne-a spus încă de la început și pentru mine a fost regulă de aur bătută clar în cuie- nu fierb legumele mai mult de 15-20 de minute, astfel nu se pierde valoarea lor nutritivă. Și acum respectăm regula asta.

Așa, ca idee, în prima lună i-am dat fiert, am vrut ca piureul să fie mai moale, să fiu sigură că nu cumva se îneacă, să fiu sigură că nu-i va fi greu. Asta mi-s, o fricoasă, mă știți deja.  Apoi am făcut și la aburi, a mâncat la fel de bine. Am avut și un aparat special conceput pentru a prepara la aburi, din acelea pentru bebeluși, dar am făcut câteodată și într-o cratiță-sită acoperită cu capac, pusă deasupra alteia cu apă. La fel, nu am lăsat foarte mult timp.

Și la cuptor am preparat diverse, mi se pare și asta o variantă foarte, foarte bună. Orice altceva în afară de fript sau prăjit, zic eu că este ok. Da, nici friptul nu a fost prietenul nostru până pe la 15-16 luni când am pus peștele în tigaie fără ulei, sau când am făcut omleta, la fel, în tigaie, fără ulei.

Mâncare la blender sau pisată cu furculița?

Bănuiesc că deja ați ghicit răspunsul :). Da, eu i-am băgat mâncarea în blender, desigur, de teamă. Dacă mă întrebați însă acum, mi-aș fi dorit să fiu mai curajoasă și măcar după ce i-au dat primii dinți să fi încercat să-i pisez și cu furculița. Am încercat prima dată după 8 luni și jumătate și nu a vrut nici în ruptul capului. Îmi împingea cu limba fiecare bucățică minusculă pe care o simțea. Și așa a făcut până la 1 an și 2-3 luni. Eram disperată, toată lumea îmi spunea că e numai vina mea, că i-am dat mâncarea la blender și nu am învățat copilul să mănânce și bucățele. Ba chiar mi s-a spus că o să ajungă ca acei copii care mănâncă pasat și la 4-5 ani. M-am enervat o dată, de două ori, apoi le-am zis tuturor că am convingerea că la majoratul ei nu va mânca mâncare pasată, deci suntem ok.  Și am fost! Deodată, pe la 14-15 luni a început să mănânce și bucățele. Încet, încet. La doi ani când am dat-o la grădiniță încă nu mesteca bine carnea nici măcar mărunțită, dar s-a rezolvat și asta. Deci chiar suntem ok, deși a mâncat mai greu bucățele.

Regula celor 4 zile în diversificare

Poate nu ar trebui să scriu asta, dar cum v-am mai spus, pe blog sunt tare sinceră și vă spun exact ce și cum am făcut. Eu personal nu am respectat cu sfințenie regula asta care spune că fiecare aliment nou trebuie introdus la 4 zile după ultimul, pentru a observa dacă bebelușul are sau nu alergie.  Eu am respectat o regulă a mea, de două zile. Mie personal mi s-a părut suficient în cazul alimentelor fără risc alergen. Nu este un sfat, nu spun cuiva că ar trebui să procedeze ca mine, vă spun doar cum am făcut eu. În cazul morcovului, dovlecelului, mărului, perei, avocado-ului, etc (adică acelea care nu au risc alergen crescut) am lăsat doar două zile până la introducerea unui aliment nou. Când am introdus oul, țelina, laptele de vacă, căpșune, zmeură, grâul etc (adică acelea cu potențial alergen mai mare) am ținut într-adevăr cele 4 zile.

Desigur, aici mă simt obligată să fac o precizare. Nu avem istoric de alergii în familie, ăsta este și el un lucru foarte important de care trebuie să ținem cont. În cazul în care ne știm cu alergii, mai bine să nu riscăm.

Și încă un lucru, foarte important din punctul meu de vedere, aș vrea să vă mai spun. Chiar îmi permit să spun că este un sfat bun, cred în el din propria experiență. Dacă bebelușul are vreo problemă de sănătate, apare vreo viroză, vreo răceală, orice afecțiune de orice fel, e mai bine să amânați introducerea unui aliment nou. Eventualele reacții vor produce mare confuzie. Nu veți ști cu siguranță dacă reacțiile sunt de la aliment sau de la viroză, răceală, etc. Mie asta mi-a dat mari emoții, așa că îmi permit să vă dau acest singur sfat.

Și pentru că eu nu știam care sunt alimentele cu mare potențial alergen până să mă apuc să citesc despre diversificare, le enumăr pe cele mai importante: țelină, ouă, pește, lapte de vacă, fructele de mare, nucile, alunele, grâul și cerealele cu gluten, susan, muștar, kiwi, zmeură, căpșune, albușul de ou, soia. Desigur, mai pot apărea alergii și la alte alimente, dar astea sunt cel mai frecvent întâlnite.

Diversificare – sare, zahăr, gluten, când, cum, de ce?

Eu una nu mă consider exagerată, cred că am adoptat principii rezonabile. Ba chiar aș fi putut fi mult mai strictă. Desigur, părerile sunt multe și împărțite, fiecare face cum știe și cum crede că este mai bine. Dar pentru că sunt multe semne de întrebare și pe seama acestora, am zis să vă spun cum am făcut eu.

Sare nu i-am dat înainte de un an. Nu mi s-a părut că fac vreun sarcificiu, m-am gândit că este mai bine așa. Nu i-am găsit niciun beneficiu. Dimpotrivă. Sarea solicită prea mult și inutil rinichii și necesarul de sare, adică de sodiu, se regăsește suficient în mod natural în alimentele pe care le consumă copilul.

Despre zahăr nici nu cred că mai are sens să vorbesc. Dacă ne apucăm să citim cât este de nociv, că nu are nici măcar un nutrient, ba chiar ”mănâncă”  din resursele organismului de calciu, magneziu, crom, cupru, vitaminele B și că provoacă dependență la fel ca drogurile de mare risc- lucruri dovedite, nu vorbe goale- ar fi bine să-l excludem de tot. Recunosc, cu părere de rău, nu l-am exclus definitiv. I-am dat dulciuri făcute în casă, câteodată făcute și cu puțin zahăr, după 18-19 luni. După ce am dat-o la grădiniță, adică după doi ani, a mâncat aproape zilnic desert. Și acum încerc să-l evit destul de mult pe dreptate hulitul zahăr, recunosc că nu reușesc mereu.

În ceea ce privește glutenul, am citit și pe tema asta o mulțime de lucruri și am luat decizia de a nu i-l da nici prea devreme, nici prea târziu, asta după ce am studiat ce au zis pediatrii de AAP (Academia Americană de Pediatrie) și cei de la Coeliac (organizația britanică ce sprijină persoanele cu intoleranță la gluten, organizație care se ocupă la nivel mondial cu asta). Așa, oamenii ăștia zic următorul lucru: că glutenul nu trebuie introdus înainte de 6 luni. Și atât. Faptul că îl introducem mult mai târziu nu exclude riscul ca bebelușul sau copilul să dezvolte intoleranță la gluten, ba dimpotrivă. Cu cât îl introducem mai târziu, riscul poate fi mai mare. Noi l-am introdus după 8 luni, așa cum spun cei mai mulți pediatrii că ar fi ok.

Cerealele în diversificare

Consider că cerealele au rolul lor în alimentație, așa că eu i le-am dat Mogâldeței. Acum, sunt cereale și cereale. Sunt cerealele în forma lor naturală, orez, hrișcă, ovăz, grâu, porumb, etc. Și mai sunt cele speciale pentru bebeluși.  Există o mulțime de cereale pentru bebeluși ce pot fi date încă de la 4 luni, fără gluten. Eu i-am dat prima oară pe la 7 luni. Numai că citind pe eticheta lor nu prea mi-a plăcut ce am văzut, așa că nu am făcut un obicei a-i da cereale din astea zi de zi. De regulă i le dădeam când nu voia altceva, când plecam de acasă și ne era mai ușor să preparăm niște cereale și tot așa. Nu le-am exclus, dar le-am evitat adesea.

Și apropos de eticheta cerealelor, ca o paranetză mai mare, asta mie mi se pare important. Dacă noi mâncăm de multe ori fără să citim eticheta, atunci când îi dau ceva copilului, vreau să știu ce. Am renunțat de foarte multe ori să-i dau ceva după ce am citit eticheta. Este adevărat că multe ingrediente sunt complet sau parțial necunoscute muritorului de rând, adică mie, dar suntem în era în care Google ne dezvăluie cu o simplă căutare identitatea adevărată a oricărei denumiri pompoase de pe etichete.

Revenind la cereale, nu am avut nicio problemă să-i pun în mâncare cereale adică orez, hrișcă, fulgi de ovăz, griș, bulgur, mei, etc.

Cât ar trebui să mănânce un bebeluș

Despre asta am mai scris aici – Cât trebuie să mănânce un copil și ce fac când nu mănâncă- , probabil ați citit deja, deci știți că eu nu sunt cea mai în măsură să vorbesc dp tema asta. Totuși, ca idee, știam și mi s-a spus că la prima masă e suficient și dacă mănâncă 1-2 lingurițe de mâncare. Ei bine, eu una am fost foarte fericită că a mâncat vreo 40-60 de ml de piure la primele mese. Bine, ar fi vrut mai mult, dar mi-a fost teamă să-i dau. Auzisem povești cu copii care nu au vrut nici măcar să pună limba, așa că m-am considerat norocoasă. Dar asta nu a durat mult, după ce i-am dat primele fructe dulci, adică pere, nu a mai pus gura pe legume vreo două zile. Apoi, a început distracția. Erau zile în care mânca și câte 100-120 de ml mâncare- mai târziu și 180-200-  zile în care nu voia să pună gura pe mâncare, orice aș fi încercat.

Se întâmpla să fie și 2-3, chiar 4 zile în care nu voia decât lapte, sunam doctora, nu avea copilul nimic, pur și simplu nu voia. Îmi spunea să nu mă mai îngrijorez, atât timp cât bea lapte este ok. Până la 1 an, laptele este esențial. Apoi urmau iar zile în care mânca bine. Și am ținut-o tot așa. De foarte multe ori făceam mâncarea degeaba. Nu mă întind aici prea mult cu povestea asta, dar mi se întâmpla frecvent să fiu disperată că nu mânca. Probabil la al doilea copil nu aș mai fi. Nu sunt 100% sigură.

Dacă am încercat tot felul de trucuri? Ei bine, da! Am încercat de toate. I-am dat și jucării, i-am dat și ei linguriță, am lăsat-o să se joace cu mâncarea, chit că asta însemna redecorarea bucătăriei. Câteodată mergea, câteodată nu.

Așa, ca idee, în mare, în prima lună, eu i-am dat o masă de fructe pe la 9-10 dimineața (fructe pe care le-am introdus după primele două săptămâni în care i-am dat numai legume) și o masă de legume pe la prânz. Pe care le mânca sau nu, în funcție de criterii numai de ea știute. In rest lapte.
Apoi, de la 7 luni și un pic, am introdus și cina, undeva pe la 6. Si la cină alternam- ori legume, ori fructe cu brânzică sau iaurt, câteodată cereale (orez cu lapte, mălai cu lapte-aproape de 8 luni, mai târziu fulgi de ovăz cu lapte, iaurt sau fructe, legume cu hrișcă, bulgur sau quinoa-toate băgate la blender, altfel nu era chip-, etc.) Rareori cereale pentru bebeluși. Depindea mult si de toanele ei, de ce, cât și dacă avea chef.
Nu aveam ora fixă cu prânzul. De fapt cu nicio masă nu aveam, era în funcție de cum dormea, cum se trezea, cum avea sau nu avea ea chef să mănânce. Când s-au reglat orele de somn, pe la 1 an, 1 an și jumătate, s-au reglat și orele de masă. Până aproape de doi ani i-am păstrat masa de fructe de la 9-10 în diverse combinații- cu cereale, cu brânzică, cu iaurt, cu semințe etc. Restul meselor au suferit modificări în funcție de vârstă, dar ciorba/supa de la prânz este sfântă și acum, la 2 ani și 8 luni.

Medicii spun că e bine să ajungi la 3 mese pe zi + 2 gustări până pe la 1 an. Asta în mare, că e tare greu să te ții de reguli și program de masă strict cu copiii mici. Personal, abia aproape de doi ani am reușit să-i dau 3 mese și 2 gustări, dar asta nu în fiecare zi. Ca și noi, și copiii au toanele lor, au zile când mănâncă mai mult, zile în care mănâncă mai puțin. Zile în care sunt înnebuniți după o mâncare, apoi zile în care pe fix aceeași mâncare nu vor să pună gura.

Tabelul diversificării

În ceea ce privește introducerea alimentelor, iarăși sunt multe păreri împărțite. Eu o să vă scriu, în mare, cum am făcut noi, cum am decis eu mai bine zis, după ce am citit și în stînga și în dreapta.

Început de diversificare 5luni și 3 săptămâni- 6 luni +
Legume-
morcov, dovlecel, rădăcină pătrunjel- fierte, piure.
Fructe-avocado, pară, nectarină, piersică (toate crude, fără coajă, piure)
Câteva idei aici-5 combinații de avocado cu fructe, pline de vitamine. Ideale pentru micul dejun sau gustarea micuților

De la 6-8 luni
Legume-
cartof, cartof dulce, broccoli, ardei, țelină, păstârnac, ceapă (pusă doar la fiert pentru gust), sfeclă roșie.
Fructe-
banane, caise, cireșe, struguri fără coajă și fără sâmburi, dovleac copt, prune.
Cereale-
orez, mălai- – fierte și adăugate în piure, pasate și ele.
Lactate-unt, brânzică de casă (eu am făcut-o din lapte de vacă sau capră cu zeamă de lămâie), iaurt.
Gălbenuș de ou-introdus treptat, câte un sfert, apoi o jumătate, apoi unul întreg. Maxim două pe săptămână la început. I-l dam amestecat cu iaurt și/sau cu avocado.
Carne- pui, curcan- fiartă și băgată la blender cu legume. Am făcut mari eforturi să am păsări de țară, slavă cerului am și reușit.

De la 8-10 luni
Legume-
fasole verde, mazăre, sparanghel, spanac, usturoi, praz, ceapă (pasată și ea), lobodă, conopidă. În continuare eu i le fierbeam, le făceam la abur sau la cuptor în diferite combinații, cu sau fără carne, ou, cereale și le pasam la blender, pentru că doar așa le mânca.
Fructe-pepene galben, pepene roșu, mango, portocale și alte citrice, gutuie coaptă.
Cereale- Bulgur, mei, guinoa, griș, secară, ovăz, cam tot ce aveam.
Lactate-smântână
Carne- și vită.
Pește-somon, păstrăv, doradă. Nu mai spun că stăteam o jumătate de oră înainte de a i-l da să mă asigur că nu are cumva vreun oscior. I-l făceam la abur și câteodată la cuptor. Amestecat cu diverse legume. Și pe el tot în blender, altfel îl dădea afară cu limba.
Altele: Borș, ulei de măsline, verdeață (leuștean, pătrunjel, busuioc, mărar, cimbru).


De la 10-12 luni
Fructe-
căpșune, kiwi, smochine, ananas, măsline.
Legume- roșii, castravete, ridichi, salată, leurdă, vinete, ciuperci, linte, năut.
Carne– ficățel de curcan sau pe pui, dacă pasărea era de casă, nu din comerț.

După 12 luni
Fructe-
zmeură, fragi, coacăze, mure. Cam de toate.
Legume- pe la 1 an și câteva luni i-am dat și varză și fasole. Mi-a cam fost frică de ele din cauza riscului de balonare.
Carne- Nu am introdus nimic nou. Porc nici acum nu-i dau. Miel a gustat aproape de doi ani.
Lactate- Am încercat să-i dau lapte de capră și de vacă, nu a vrut, dar l-am folosit în continuare la griș, la bulgur, am mai făcut brânzică din el.
Semințe: Îi făceam tot felul de smoothie-uri cu semințe de dovleac, de floarea soarelui, de chia, de in, cânepă. Nuci, migdale.
Albșul de ou- când a început să mănânce omletă am fost tare fericită, deja mânca bucățele și îi puteam pune legume multe și bune în ea. Cam pe la 15-16 luni.
Mierea- Îi mai puneam câteodată în fructele blenduite, simple sau cu cereale, în grișul cu lapte, orez cu lapte. Și în principiu am folosit-o în loc de zahăr și asta fac și acum adesea.

Cam asta a fost diversificarea la noi. În mare, desigur.  Sper să vă fie în vreun fel de folos, chit că măcar vă dați seama că la unele aspecte nu sunteți de acord cu mine și voi veți face altfel.

La voi cum e cu diversificarea? Sau cum a fost? E ceva important ce am omis?

5 thoughts on “Despre diversificare și coșmarurile legate de ea

  • 31 ianuarie 2016 at 11:51
    Permalink

    Inca o data: Multumesc! Salvez schema ta si o voi folosi cu drag! A, si inca ceva: ai mare noroc cu o dr pediatru cu care esti pe aceeasi lungime de unda! E foarte important sa poti discuta deschis cu un medic care iti intelege temerile si intrebarile. Noi, din pacate, inca mai cautam pe cineva de felul asta. Sa cresteti mari, frumoase si sanatoase!

    Reply
    • 31 ianuarie 2016 at 13:44
      Permalink

      Cu drag! :) Da, chiar cred si eu ca am noroc cu ea, ma bucur ca nu am fost nevoita sa schimb cinci pediatrii.
      Va pup! Spor!

      Reply
  • 11 februarie 2016 at 23:14
    Permalink

    O reteta de branzica pentru bebe de 6 luni ? Nu stiu cum sa fac si as incerca sa ii dau. Multumesc

    Reply
    • 11 februarie 2016 at 23:20
      Permalink

      Eu i-am facut cu lapte de vaca si suc de lamaie. La jumatate de litru de lapte puneam sucul de la 1/3 dintr-o lamaie. Aproximativ, nu-i batut in cuie. Cand laptele fierbea, puneam sucul si apoi se forma branzica pe care o puneam intr-o sita de plastic sau tifon. Se poate face si cu lapte praf si calciu lactic pastile, daca nu vrei sa-i dai lapte de vaca, eu nu am facut asa, dar stiu multe mame care aleg varianta asta. Din cate stiu se pune cam o pastila de calciu la 100-150 de ml de lapte praf preparat, la fel, cand fierbe. Sper sa-ti fie de folos! Succes!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook