Serbare cu gust amar

Da, e vorba despre serbarea de sfârșit de an de la grădi. Anul trecut am plâns de emoții, a fost cu adevărat minunat, am povestit aici – Prima serbare. Cu peripeții și lacrimi.

Bineînțeles că, după exepriența de anul trecut, chiar așteptam cu nerăbdare și serbarea de anul ăsta. Îi pregătisem din timp rochița Sophiei, una din rochițele ei preferate. Ba anul ăsta chiar mi-o pregătisem și mie.

Mogâldeața era și ea emoționată, dimineață când am lăsat-o la grădi m-a întrebat de două ori, ca să fie sigură, dacă venim amândoi, și eu și taică-su, la serbare.  Toată ziua am stat cu gândul la serbare, abia așteptam să-i văd emoția copilei și speram să mi-o pot controla pe-a mea.

Doar că, din păcate, anul ăsta nu a mai fost despre emoții. Nu despre unele pozitive adică.

Din dorința de a fi mai încântați copiii de propria lor petrecere de sfârșit de an, grădinița a adus niște animatori. Sunt convinsă că intenția a fost una bună, dar eu am fost complet dezamăgită de toată experiența asta.  Animatorii erau, mai exact, o domnișoară Albă ca Zăpada care numai albă nu era căci avea o tonă de fond de ten, și rimel, și dermatograf și toată trusa de farduri de față. Mai erau Mickey și Minnie și un soi de clovn ce numai veselie nu-ți inspira.

Dar trecând peste machiajul exagerat al Albei ca Zăpada și peste încruntarea clovnului, ceea ce mi-a stricat cu adevărat seara și mi-a lăsat un gust tare amar a fost ceea ce personajele astea au scos pe gură.

Încă de la început, jocul lor era un soi de șantaj, clovnul nu mai voia să fie prietenul Albei ca Zăpada pentru că ea nu-i îndeplinise nu știu ce dorință. Nu-mi place deloc treaba asta, mai ales pentru că am observat la copii că au tendința să facă orice pentru a fi plăcuți de ceilalți. Mi s-a părut un soi de gaz pe foc.

Dar nah, mi-am zis că-s eu prea sensibilă, prea exagerată și prea fac din țânțar armăsar. Hai, femeie, bucură-te de serbare, lasă cârcoteala. Nimeni nu-i perfect, mi-am zis.

Desigur că nu a mai existat nici emoția festivității, nici vreo altă emoție de vreun fel, nu mai era nimic despre copii și despre sfârșitul lor de an, ci despre animatorii ăștia. Și asta mă întrista foarte tare.

La un moment dat, Sophie a venit plângând la mine pentru că Albă ca zăpada i-a întrebat pe toți ceilalți copii care este numele lor și numai pe ea nu.  Am liniștit-o, dar parcă și mai tare mă deranaja prezența animatorilor acolo și lipsa emoției și bucuriei pure de anul trecut.

Am fi plecat noi și n-am fi stat la toată nebunia aia, doar că, premierea grupei noastre s-a amânat tocmai din cauza prezenței animatorilor.

Într-un final, după ce Sophie și-a primit diploma și dosarul cu activitățile pe care le-a făcut pe parcursul anului, am fost invitați să rămânem la tradiționalul tort. Tort care anul trecut a fost delicios, făcut chiar de directoarea grădiniței.

Anul ăsta însă nu am avut puterea să stăm la momentul tortului. Mi-a sărit țandăra de-a dreptul în momentul în care am auzit-o pe Alba ca Zăpada, în timpul a nu știu ce joc făcea cu copiii, că le îndemna pe fetițele de 2-3-4-5 ani să strige într-un glas ”Băieții sunt nașpa! Băieții sunt nașpa!”

NAȘPA!  Băieții sunt nașpa. Am crezut că nu aud bine și c-am luat-o eu razna de tot. M-am uitat la mama unui băiețel din grupa Sophiei, era clar că auzisem amândouă același lucru. Diferența era că ea e chiar mamă de băieți.

Nu știu dacă-s exagerată sau nu, dar eu nu am rezistat. Pur și simplu am luat-o pe Sophie de acolo. Am rugat-o frumos să plecăm și să mergem în parc. Ea a fost de acord. Am plecat.

Noroc că în parc a fost frumos. Și ne-am jucat toți trei cum nu o mai făcusem de ceva vreme. Ne-am alergat, am sărit, am cântat. Dacă inițial am plecat cu un soi de regret, m-am felicitat după.

Am și acum gustul amar al acestei serbări. Îmi pare rău că bucuria și emoțiile frumoase și pure ale copiilor au fost umbrite de tot circul de prost gust făcut de animatorii ăștia.  Și, să-mi fie cu iertare, nu-s primii animatori care îmi lasă un gust atât de amar. Auzi tu, ”băieții sunt nașpa”!

 

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă ți-a plăcut aici și vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

3 thoughts on “Serbare cu gust amar

  • 16 iunie 2017 at 6:42
    Permalink

    Pare ca anul acesta nu a fost un an bun pt toate serbarile…sau pt toate educatoarele.
    In cazul meu pt fetite au pus in scena dansul acela de cancan care se incheie cu ridicarea fustei si aratarea fundului….pe bune!!, la 4 ani asta inveti fetitele de azi, domnisoarele de maine!!!
    Asta ca sa umbreasca toata emotia avuta la poezii.
    Fetita mea e la gradinita de stat dar asta nu ar trebui sa fie o scuza dat fiind sistemul de invatamant romanesc.

    Reply
    • 16 iunie 2017 at 8:32
      Permalink

      Da, nu stiu de ce tot incercam sa le furam copilaria cu tot felul de prostii de genul. Chiar nu inteleg

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Facebook