Violența domestică poate să ucidă și chiar ucide

M-a iritat mereu termenul asta-  violenta domestica. Eu zic ca e o prostie indiferent ce zice DEX-ul, violenta e salbatica oriunde si oricum ar fi ea. Nu exista violenta mai putin salbatica, violenta mai ok decat alta violenta. Exista violenta si atat. Si ea e groaznic de dureroasa, indiferent despre ce stadiu al ei vorbim.

Astazi o femeie, o doamna, o mama cu care eu am colaborat si despre care am si scris, tocmai pentru ca m-a impresionat cu seriozitatea ei, cu energia, bunatatea si caldura pe care le oferea, a fost ucisa cu sange rece de tatal copiilor ei. A fost injunghiata la etajul gradinitei in care se aflau copiii ei, ai lor. Am fost atât de șocată și de contrariată încât n-am putut, pe moment, să spun decât că nu pot să cred așa ceva.

M-am intalnit de mai multe ori cu ea, cu Nicoleta Botan. E drept că mi s-a părut mereu că avea o ușoară reținere și o tristețe în privire, însă așa cum spuneam, bunătatea și căldura ei acopereau prea bine traumele prin care trecea de fapt. Am stat de vorbă cu ea și chiar mi-am spus, wow, ce femeie norocoasă, are doi copii frumoși (în mintea mea era o familie frumoasă) o afacere ok și face fix ceea ce îi place cu atât de multă dăruire. Nu mi-a trecut prin minte nici măcar o secundă că femeia asta suferea atât de mult.

Aflu acum că în urma multor bătăi primite de la soțul ei, tatăl copiilor, a cerut un ordin de restricție pe care l-a și obținut cu mare dificultate. Și nu pot să nu mă opresc un pic aici. Știți cât de greu se obține un astfel de ordin de restricție? Al dracului de greu! O femeie trebuie să ajungă mai întâi în spital, să fie făcută din om neom. Și chiar și atunci poliția și autoritățile noastre cele de toate zilele o sfătuiesc prietenește să rezolve pe cale amicală, să fie conciliantă. Am această imagine în minte de care nu voi scăpa probabil toată viața, deși eram copil când se întâmpla. Un el și o ea pe stradă. El o târăște și o lovește cu picioarele, ea îl imploră să înceteze, copilul lor urla. Doi polițiști vin și îl roagă să se oprească. Repet, îl roagă, nu-l opresc. Îl roagă adresându-i-se cu prenumele, îl cunoșteau. El continuă, polițiștii îl mai roagă o dată. Și scena a continuat până când el s-a lăsat înduplecat de rugămințile polițiștilor. Să-l oprească? Să-l aresteze? Să-i dea ordin de restricție? Nu, l-au rugat frumos.

La noi există un cult al violenței. Violența este atât de prezentă în viețile noastre încât, de mici, învățăm s-o acceptăm, să fim toleranți cu ea și cu oamenii violenți. Sunt părinții noștri, bunicii noștri, unchii noștri, familia noastră.  O scenă în care un bărbat lovește femeia este atât de comună încât nici măcar autoritățile nu iau măsuri, nici noi nu luăm atitudine împotriva ei.

Ei bine, iată că în România anului 2018, în capitala țării ăsteia europene, un bărbat care a băgat-o în spital pe mama copiilor lui și care avea ordin de restricție a ajuns s-o ucidă în grădinița în care se aflau copiii lor mici.

Astăzi, doi copii și-au pierdut mama care a fost înjunghiată de tatăl lor în grădinița în care ei se aflau. Dacă nici asta și nici celelalte prea multe tragedii asemănătoare nu ne fac să luăm atitudine, ce ne mai poate scoate din ignoranță?

Cred și susțin cu tărie că un prim pas este să nu tolerăm violența în propria familie și în jurul nostru atunci când suntem martorii ei.  Un copil care crește într-o familie violentă,  un copil lovit,  e foarte probabil să devină violent și să lovească la rândul lui. Un copil care provine dintr-un mediu violent are imense sanse si premise sa devina un adult violent la randul lui. Un copil agresat sufera atat de tare incat isi va transforma mai devreme sau mai tarziu suferinta in agresivitate.

Nu susțin nicidecum că toți copiii care au fost loviți sau au crescut vâzându-și tatăl lovindu-le mama vor ajunge bătăuși sau criminali. Pentru a ajunge acolo mai e nevoie și de altele, acele alte care, din păcate, se găsesc și ele în mai multe familii decât vrem să credem. Dar pentru un copil crescut într-un mediu violent va fi mereu o luptă ca să nu transmită mai departe violența. Unii dintre ei, cei mai puternici,  vor reuși să câștige lupta asta singuri. Alții cu ajutor, dacă vor avea tăria să-l ceară. Alții deloc.

Violența nu este o greșeală ce poate fi iertată, e o boală ce trebuie tratată.

Eu sunt Alina și îți mulțumesc că ai venit pe blogul meu.  Dacă vrei să fii la curent cu ceea ce scriu, te rog să dai un like paginii de Facebook a blogului aici sau să te abonezi prin e-mail. Te mai aștept. Cu bine! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *