Cuvântul magic care face o căsnicie fericită

Am văzut de curând un studiu care spune că un singur cuvânt contribuie enorm la fericirea într-o căsnicie. Sincer, tind să cred că este oarecum adevărat. Cui nu-i place să i se mulțumească pentru ceva ce a făcut, să i se recunoască meritele, să știe că este apreciat pentru eforturile sale?

Da, cuvântul magic este ”MULȚUMESC”. Și 11 ianuarie este Ziua Internațională a cuvântului ”MULȚUMESC”, așa că zic s-o sărbătorim 🙂

Studiul cu pricina a demonstrat că manifestarea recunoștinței între soți este practic un indicator al calității vieții conjugale.

„Am constatat că a te simți apreciat și a ști că soțul /soția te stimează influențează felul în care vă simțiți în cuplu, cât de puternic este angajamentul vostru și credința că acesta va dura. Chiar dacă un cuplu trece prin momente dificile în alte arii ale vieții, recunoștința într-o relație poate contribui la o căsnicie fericită”, a declarat Ted Futris, co-autor al studiului și profesor la nu știu ce universitate, care susține că puterea unui mulțumesc este foarte mare și deloc de neglijat.

Inevitabil, citind asta m-am gândit la El (la bărbatul din dotare adică) și la când i-am mulțumit ultima oară pentru ceva. Culmea, eu sunt un om care își manifestă adesea recunoștința și obișnuiam să fac asta și față de El. Sau mai ales față de El. Acum spun mulțumesc foarte des, multor oameni, pentru te miri ce. Dar nu și lui. Deci, stând așa și gândindu-mă eu, mi-am dat seama că nu îmi pot aminti când i-am mulțumit ultima oară pentru ceva, orice.

Gândindu-mă și mai bine, am ajuns la concluzia că mult prea des îmi exprim nemulțumirea față de diverse, iar lucrurile pentru care aș putea să-i mulțumesc le iau ca pe un dat. Și chiar dacă zic ”ce bine că a făcut el x lucru” o fac doar în gând. Iar când deschid gura, peste 10 minute, probabil este pentru a-i spune ce nu a făcut. Sau mai degrabă ce nu a făcut așa cum aș fi vrut eu să facă.

Doar în ultimele zile aș fi putut să-i zic mulțumesc de mai multe ori:
Mulțumesc că îmi suporți crizele de nervi și înțelegi că sunt foarte stresată și obosită;
Mulțumesc că ești calm când eu sunt nervoasă și nu ajungem să ne certăm ca chiorii;
Mulțumesc că ai grijă ca, atunci când ajung la 1 noaptea de la muncă acasă, Mogâldeața să nu-mi ducă lipsa și să știe că o iubesc chiar dacă nu sunt lângă ea;
Mulțumesc că în ultimele zile ai spălat doar tu vasele și ai strâns doar tu rufele de pe sârmă;
Mulțumesc că ai pus masa și ai și strâns-o când am venit frântă acasă și așa am avut și eu timp să stau mai mult cu Mogâlda- și astea sunt DOAR câteva lucruri pentru care aș fi putut să-i mulțumesc în ultimele zile, dar nu am făcut-o.

În schimb, nemulțumirile mi le-am exprimat:
Tu nu vezi că nu mai avem pe unde călca de atâtea jucării? Nu pot să fac mâncare și să strâng în același timp! Pe bune, lasă laptopul ăla odată!
Iar ai spălat vasele și chiuveta e plină de resturi;
Nu ai văzut și tu că în dulap erau hainele așezate pe căprării? De ce le-ai pus așa, unele peste altele, ca să le mai iau eu încă o dată la mână?
Iar sunt hainele alea claie peste grămadă prin toată casa! De ce nu ți le pui la loc? (deși la o privire mai atentă am văzut că erau și de-ale mele vreo două)
Iar ai dus gunoiul și nu ai pus sac la coș, de ce nu faci și tu treaba până la capăt? – și, la fel, astea nu sunt toate nemulțumirile pe care mi le-am exprimat.

Și toate astea poate ni se par niște chestii banale și trecem cu ușurință peste ele.  Pe mine una mă fac să realizez însă că fuga asta nebună către nu știu ce și nu știu unde ne face să uităm lucruri importante, lucruri care cu adevărat contribuie la liniștea și fericirea noastră. Prea multe griji, prea mult stres, prea multe gânduri și frustrări fac să fim prea puțin conștienți de ceea ce avem. Pentru că ceea ce avem ni se cuvine, iar cu mult mai important ni se pare ce nu avem.

Aș putea fi acuzată cu ușurință că înșir niște clișee. Dar vi se pare cumva că suntem mai conștienți de lucrurile astea tocmai pentru că au devenit niște clișee?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *