De ce sunt femeile murdare?

Zilele astea, citind un studiu, mi-am amintit o întâmplare care mi-a lăsat un gust tare amar și m-a întristat groaznic. Se întâmpla la scurt timp după ce am născut.

Am mers la biserică să vorbesc despre botez. O întreb pe tanti de la lumânări cum să procedez și, după ce mă întreabă dacă am făcut molifta și eu spun că nu, mă ceartă de nu mă văd. Că e „mare păcat” și să-mi intre bine mințile în cap, că „nu se poate botezul fără moliftă”. Mă uit uimită, nu era ca și cum mă opuneam la ceva, și zic: „bine, dar nu o pot face acum?” Ea se uită la mine de parcă eram ultimul om și îmi zice să vin a doua zi.

Bun… Mă duc a două zi și nu mai era tanti. Intru în biserică, mă așez fix la intrare și aștept cuminte să se termine slujba, gândindu-mă că după aceea vorbesc cu preotul. Între timp vine și tanti, mă duc la ea, o întreb din nou ce trebuie să fac. Ea se uită la mine, aproape roșie la față de furie și mă întreabă țipând: „Cum, ai în intrat în biserică? Nu ai voie. Nu ești curată!”

Eram de-a dreptul speriată și indignată în același timp (eu știam că îmi făcusem dus chiar înainte să plec de acasă :-D) și zic: „păi am stat la ușă”
„Nu ai voie în biserică, ești murdară!”
M-am înroșit și am așteptat cuminte afară pană a terminat preotul ce mai avea de terminat și a ieșit din biserică. Am vorbit, mi-a făcut molifta, am stabilit ce era de stabilit pentru botez.

Vin și zic acum: Oameni buni, am născut un copil, nu am omorât pe cineva! Cum să nu am voie să intru în biserică!? Păi ce lucru rău am făcut!? De când nașterea unui copil e un lucru rău? Și chiar atât de rău încât să nu ai voie în biserică!?

Am plecat de la biserică, desigur, cu un gust amar și aproape plângând, gândindu-mă dacă nu cumva am ales greșit biserica pentru botez. Am aflat mai târziu că în felul ăsta stau lucrurile peste tot.

Nu înțeleg de ce o femeie care abia ce a născut e considerată o leproasă atunci când merge la biserică și este tratată într-un asemenea hal. Nu e suficient că starea ei emoțională e oricum la limita suportabilității, că abia își ține sânii în sutien de durere, că abia se abține să nu izbucnească în plâns în public, că e epuizată, frustrată, temătoare? Ei bine, nu! Se pare că faptul că a născut un copil și că trece și prin toate astea nu înseamnă nimic, femeia după ce a născut e murdară și nu are ce căuta în biserică.

Și cum ziceam, mi-am amintit despre asta în timp ce citeam un studiu în ”Independent”. Studiu care spune că durerile menstruale ale femeilor ating ca intensitate și câteodată chiar depășesc durerile din timpul unui atac de cord. Supuși la un nivel atât de ridicat de durere, bărbații rezistă cel mult 40 de minute, în timp ce femeile depășesc cu brio o oră. Mai mult, atunci când bărbații se plâng de dureri abdominale este considerat un lucru important, pe când în cazul femeilor este normal și ignorat.

Cu toate astea, știința și medicina nu au acordat atenție acestor dureri, de multe ori insuportabile, pe care femeile le suportă lună de lună, pentru că ele au fost mereu considerate normale, așa e natural. Desigur, nu toate femeile se chircesc de durere în timpul menstruației, dar sunt foarte multe care o fac.

Tot studiul ăsta ajunsese la concluzia că, de cele mai multe ori, atunci când femeile se plâng de dureri în timpul menstruației, bărbații consideră că ele exagerează.

Și, apropo de ce spuneam mai sus, deși pentru foarte multe femei zilele alea din lună sunt extrem de neplăcute, ca să nu zic mai mult, colac peste pupăză, nu au nici voie în biserică. Păi cum de ce? Pentru că sunt MURDARE. Mudărite practic de natură, fără ca ele să aibă vreun cuvânt de spus în toată treaba asta.

Bag de seamă, că din punctul ăsta de vedere nu am evoluat prea mult din antichitate și până acum. Aristotel spunea că sângele menstrual este ”dovada oribilă a faptului că femeile sunt inferioare”. În Vechiul Testament este de asemenea o referire la menstruație, iar pe vremea aia, era obligatoriu ca femeile să fie excluse timp de șapte zile din societate, iar în cea de-a opta erau nevoite să meargă cu doi porumbei la preot pentru ca aceștia să fie sacrificați și, astfel, femeia era curățită de murdărie.

Nu mai suntem chiar așa, dar pe bune că nici prea mult nu am evoluat dacă stau bine să mă gândesc.

Și de ce toate astea? De ce suntem murdare? Suntem murdare pentru că avem menstruație, deși este un lucru de la natură, cu care nu avem nimic de-a face și pe care nu îl putem controla? Suntem murdare pentru că ducem o sarcină nouă luni, de multe ori numai noi știm prin ce trecem, și pentru că apoi aducem pe lume un copil și iarăși, numai noi știm prin ce trecem?

Nu zic să fim tratate precum niște super eroine (deși câteodată chiar cred că ar fi cazul) pentru că naștem, dar un pic de respect și empatie sunt prea mult?

13 comentarii la „De ce sunt femeile murdare?

  • 26 august 2016 la 23:43
    Permalink

    Și eu m-am indignat când am citit din Biblie toate regulile acelea pentru femei la menstruație și după naștere. Apoi cineva mi-a deschis ochii și mi-a explicat ca acea parte a legilor din Biblie e de fapt un prim cod al igienei. Da, femeile trebuie sa aibă mult mai multa grija la igiena când sunt la menstruație (fiind considerate murdare), la fel după naștere. La fel sunt reguli cum ca oamenii cu diferite boli nu trebuie atinși, la fel cadavrele sau unele animale (probabil și ele purtătoare de boli pe atunci). Religia însă ar trebui puțin adaptată la vremurile noastre. Mie mi s-a citit molifta în biserica fără sa fiu certata 🙂

    Răspunde
    • 26 august 2016 la 23:51
      Permalink

      Pot sa inteleg in oarecare masura ideea de prim cod al igienei. In sensul ca pot accepta ca, pe vremuri, nu existau absorbante, ob-uri samd, probabil riscul unei pete era mai mare. Dar orice mai mult decat atat mi se pare o mare aberatie. Si oricum e o mare aberatie pentru ca suntem totusi in 2016 și, așa cum ai spus tu, ar trebui și religia și mentalitatea asta actualizate un pic

      Răspunde
  • 27 august 2016 la 7:32
    Permalink

    Mda nu am inteles si nu am sa inteleg niciodată lucrul acesta…cum sa consideri murdară o femeie care a adus pe lume o viata?!pe bune?!asa este in firea lucrurilor asa e lasat de Dumnezeu asa ca nu consider că e murdară…e adevărat se curata dar până la a se spune ca e murdară ca arde pământul sub ea ca nu ai voie sa iesi din casa pe timpul lauziei si cate si mai care de parca acea femeie e posedată si nu a adus o fiinta pe lume asa cum e de cand lumea si in firea lucrurilor…dar in afara de fel si fel de babisme sunt si reguli puse de marii preoți care nu sunt departe de asa zisele babisme…mie sincer nu se pare o mare aberatie…

    Răspunde
    • 27 august 2016 la 7:34
      Permalink

      Scuze pentru anumite greseli in scris dar nu ma lasa siteul sa corectez…dar cred ca s~a inteles contextul

      Răspunde
  • 27 august 2016 la 8:50
    Permalink

    Cum exista norme sanitare, norme ale igienei, reguli de tot felul in diferite institutii si peste tot in societate (doar noi suntem prea obisnuiti sa le incalcam de parca am face un act maret), asa si biserica are randuiala ei ferm trasata. Daca unii preoti se abat, este treaba lor, insa e normal ca in casa Domnului sa intram cum se cuvine. Intr-adevar femeia de la lumanari poate a fost un pic dura (stim cum sunt femeile in varsta),insa era bine daca te interesai dinante ce molifte trebuie facute ( la 8 si la 40 de zile). Poate si termenul „murdare” este un pic jignitor, dar un weekend pe luna sau 2 luni dupa nastere nu mi se pare o perioada semnificativa de a sta departe de biserica-plus ca dupa nastere eu nu aveam nici un chef sa ies. Consider ca nu trebuie sa te simti lezata, ci sa accepti „regulile casei”

    Răspunde
  • 27 august 2016 la 10:32
    Permalink

    Menstruaţia aceea cu dureri și nașterea tot cu dureri, ca și alte neplăceri fiziologice ale femeii sau alte dureri strict feminine sunt din punct de vedere religios pedepse binemeritate pentru faptul că Eva l- a târât pe Adam în păcat și, cu el, toată omenirea. Așa că e bine că scăpăm cu o molitfă ? la 40 de zile după naștere.

    Răspunde
    • 27 august 2016 la 22:18
      Permalink

      Cred că și Adam avea creier și putea să nu se lase ispitit. 🙂 Ispite sunt la tot pasul, asta nu înseamnă că persoana care cedează nu e vinovată.

      Răspunde
  • 27 august 2016 la 11:49
    Permalink

    Mi-ai adus aminte. Nu aveam de gând sa îmi fac molifta (vorba ta, cu atâtea pe cap, dureri, sensibilități și alte cele, numai la asta nu îmi stătea capul), dar de fiecare data când ma sfătuia cineva, imi venea bunica mea în minte. Și pentru că i-am purtat respect și iubire și încă mi-e dor de ea…multe lucruri legate de biserica, le fac de dragul ei. Pentru ca era credincioasa și știu ca ar fi vrut sa fac totul ca la carte, molifta, botez, cununie în biserica.
    Dar m-am crucit când am mers la biserica sa intreb, nu pentru ca eram la biserica ci de ce îmi auzeau urechile. Am fost si am întrebat la vreo 3 biserici cum se procedează și nu m-au gonit afara femeile de la lumânări dar începeau cu „va costat atât…”. Erau sume modice dar îmi dădea cu virgula disperarea din vocea lor și am zis ca dacă nu găsesc biserica „care sa nu vrea bani”, nu mai fac nici o molifta. Am găsit. Preotul care ne-a și cununat a zis ca nu trebuie sa dau absolut nimic, Doamne ferește! Eram asa fericita ca un om ca el ne cununa. Până în ziua nuntii, când am auzit ca pana nu i-a dat nasul o suma exagerat de mare după părerea mea și nu doar a mea, nu a vrut sa ii dea certificatul :).

    Răspunde
  • 27 august 2016 la 15:17
    Permalink

    Din pacate, umanitatea oamenilor lipseste fix acolo unde ai fi aproape sigur ca o gasesti atunci cand ai nevoie de ea: la biserica si la spital…Cat despre treaba cu molifta, eu eram informata ca nu pot intra in biserica fara ea (am o sora mai mare si am crescut printre „practicanti” ai credintei 🙂 ). Desi stiam „regula” nu aveam cum sa nu fiu indignata, exact aceeasi intrebare „cum sa fiu murdara?!?De cand? Sigur nu e o interpretare a oamenilor care a supravietuit peste secole?” Ceea ce simteam eu, nu era binecuvantarea lui Dumnezeu? Nu fusese o sarcina usoara, Dumnezeu a fost alaturi de noi in momentele grele pt ca acum sa ma considere murdara. A doua sarcina m-a si ne-a luat prin surprindere total, dar nu am avut nici o clipa gandul de a renunta la ea. Simteam ca e un dar si chiar daca nu eram pregatiti, l-am acceptat cu inima deschisa. Riscuri si mici obstacole au existat si de data asta, dar am scos-o la capat cu bine… Am respectat „regula”, am facut moliftele constiincioasa de fiecare data, insa nu cred in ea… Cum sa fiu murdara cand am ales sa dau viata?!? Come on, credinta nu se afla numai in biserica si in spusele tantilicilor de la lumanari…Din pacate si preoti cu har exista prea putini si pe aceia nu ai cum sa nu ii recunosti…

    Răspunde
  • 1 septembrie 2016 la 15:31
    Permalink

    Mie mi-a facut preotul molifta la usa bisericii la aproape 4luni dupa ce am nascut, dar la botez nu m-a lasat in biserica.M-am simtit ca ultimul om de pe pamant.

    Răspunde
    • 1 septembrie 2016 la 15:47
      Permalink

      Poftim? Mi se pare pur si simplu aberant

      Răspunde
      • 1 septembrie 2016 la 15:53
        Permalink

        Si mie.am stat in usa bisericii aprope toata durata botezului.plangea fetita mea in biserica si mi-a venit sa plang si mie ca nu puteam sa fiu langa ea.

        Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *