De ce este important sportul pentru copii și de la ce vârstă

Așa cum v-am mai spus, nu sunt o persoană sportivă, nu am fost niciodată și regret enorm. Niciodată nu am fost într-o formă fizică de invidiat, mereu am avut câteva kilograme în plus, nu neapărat mult, dar suficient cât să nu mă simt tocmai bine în pielea mea.

Nu sunt o persoană sportivă, pentru că în familia mea sportul pur și simplu nu a existat. Singura relație cu sportul pe care am avut-o în copilărie consta în orele de educație fizică de la școală, atunci când le făceam și pe alea.

În puținele reprize din viață când m-am ambționat să fac sport am constatat că starea mea e complet diferită. Și nu doar de cea fizică vorbesc, ci mai ales de cea psihică. După ceva mișcare susținută te simți mai viu, mai optimist, viața e mai frumoasă, tu ai alt tonusul, totul pare dintr-odată mai roz.

De-asta susțin cu tărie că, deși poate noi nu suntem neapărat niște sportivi, trebuie să avem grijă ca micuții noștri să ia contact cu sportul de timpuriu, din primii ani de viață sau chiar primele luni, dacă vorbim, de exemplu, despre înot. Atunci spun eu că se sădește sămânța sportului și cred că odată sădită ea va rodi mereu, pe parcursul vieții lor.

Nu cred că e vreun părinte care să-și dorească un copil sedentar, care să aibă probleme cu greutatea, ca să nu mai vorbesc de diferite probleme de dezvoltare provocate de lipsa activității fizice.

În schimb, cu toții ne dorim copii corect dezvoltați, sănătoși, vioi, plini de viață, veseli, optimiști. Ei bine, sportul face asta. Și acum nu vorbesc de un sport anume, dar eu susțin cu tărie că atunci când alegem un sport pentru copil, cel mai important e, de fapt, să-i oferim lui posibilitatea să aleagă. Să practice un sport care îi place, să nu fie pentru el o corvoadă, ci o bucurie. Așa, șansele ca sportul să fie prietenul lui toată viața sunt cu mult mai mari.

Susțineți copilul

Nu de puține ori se întâmplă să i se pară greu. Să spunem că e prima dată când se urcă pe bicicleta cu două roți și pedale și, cel mai probabil, nu va reuși din prima. Nici noi nu am reușit. E perfect normal. Nu-l lăsați să renunțe. Nu-i spuneți ”ești prea mic, nu poți merge încă pe bicicletă”. Susțineți-vă copilul, încurajați-l, cu siguranță va reuși. Unii reușesc mai repede, alții mai greu, în sport e ca și în viață. Important e să nu renunțe, iar pentru asta noi trebuie să fim lângă ei. Reușita va fi o bucurie pentru ei, le va da aripi și stimă de sine.

Alegeți un sport potrivit vârstei

Nu-i poți cere unui copil de nici doi ani să joace tenis, de exemplu. Cel mai probabil nu va putea să facă asta și în loc să-l determinăm să iubească sportul nu facem alteceva decât să sădim frustrare. Este important să alegem un sport potrivit vârstei tocmai pentru a nu fi  nevoiți să spunem ”ești încă mic, de-aia nu poți”.

0-3 ani

Până la trei ani, cel mai bun sport este cu siguranță înotul. Cei mai mulți copii adoră să se bălăcească, iar dacă îi obișnuim de mici bucuria va fi cu atât mai mare.

Bicicleta de echilibru, adică aceea fără pedale, este, de asemenea, o modalitate perfectă de a încuraja un copil micuț, de doi anișori să facă mișcare.

bicicleta
Sophie a fost tare încântată de bicicleta fără pedale, de curând mi-a spus însă că ea e mare și vrea cu pedale 🙂

3-5 ani

De la trei ani, copiii sunt pregătiți și pentru sporturi mai complexe, ei încep să înțeleagă cât de cât regulile, capătă îndemânare. Putem opta pentru gimnastică, dans sportiv, escaladă – în funcție de temperamentul și preferințelor copilului nostru.

Tot de pe la 3 – 4 ani, putem încerca tenisul sau baschetul, cu mingi și rachete adaptate vârstei.

5-8 ani

De la 5-6 ani copiii pot practica cam orice sport își doresc ei. Scrimă, arte marțiale, fotbal, volei, ping pong, squash, orice sport îi place și este potrivit pentru temperamentul lui.

Un copil care practică un sport este un copil autonom

Pe lângă multe alte beneficii, sportul dezvoltă autonomia. Chiar și dacă vorbim despre un bebeluș de câteva luni, atunci când el este pus în bazin și începe să miște mânuțele și piciorușele durdulii prin apă, de parcă ar face asta dintotdeauna, capătă autonomie. Da, se poate vorbi de autonomie încă înainte de un an, iar ăsta este un exemplu.

Fie că este înot, fotbal, gimnastică, volei, scrimă, tenis, dans sportiv sau mers pe bicicletă, ori pe role, toate acestea și multele altele sunt activități care îl ajută pe copil să-și dezvolte autonomia. El capătă încredere în forțele proprii, își învinge teama, realizează că poate singur.

Sportul, oricare ar fi potrivit pentru copilul nostru și pe placul lui, ne ajută să creștem un copil autonom. Și, nu-i așa, cu toții ne dorim copii independenți, siguri pe ei, care să nu se teamă de momentul în care mami și tati nu mai sunt lângă ei.

(P) Spune DA

Am mai scris despre asta și deja știți că susțin campania ”Spune Da” a celor de la Danonino, o campanie dragă mie tocmai pentru că îi încurjează pe părinți să crească niște copii autonomi. Spune Da e practic o provocare pentru noi, părinții, să ne învingem propriile limite și temeri, să nu le transmitem copiilor noștri, să avem curaj să-i creștem liberi și să le dezvoltăm autonomia încă de micuți.

Așadar, Spune Da sportului, pentru că este atât de benefic pentru copiii noștri din toate punctele de vedere. Spune Da, chiar dacă tu ca părinte nu ești o persoană sportivă. Alături de copilul tău și tu te poți bucura de sport, de activități în aer liber, cu siguranță vă veți simți cu toții mai bine.

Și pentru că vremea frumoasă ține în continuare cu noi și pentru că Sophie e mare fan înghețată eu spun da și când ea vrea să-și facă singurică brânzică înghețată de la Danonino. E tare încântată de faptul că își face singură desertul, iar mie mi se pare o alternativă mult mai ok față de alte tipuri de înghețată din comerț.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *