Dragă eu, îmi pare rău…

Astăzi, în timp ce lucram pe balcon, unde e lumină și bine și de unde pot auzi și copila în timp ce face școala online, am dat peste poza asta. M-am uitat la ea și aproape că mi-au dat lacrimile. De nostalgie, pentru că nu știu când a trecut timpul și când bebelușul cu ochii mari și fața roșie din brațele mele s-a transformat într-o fetiță minunată de clasa I. Dar și pentru că m-am uitat la mine, mi-am văzut cearcănele și tristețea din ochi și mi s-a derulat în minte tot greul de atunci. Aș vrea să o iau pe Alina din poza asta în brațe și să-i pot spune cât de rău îmi pare.

Cred și în nevoia fetiței mele de a ști că-mi pare rău. Că îmi pare pentru momentele în care nu am știut să-i fiu aproape cum ar fi avut nevoie. Pentru momentele în care am încercat s-o schimb. Pentru momentele în care nu am știut să-i accept emoțiile. Dar ei deja i-am spus de multe ori, cu multă dragoste, deschidere și sinceritate, cu inima mea toată pusă în mânuța ei, cât de rău îmi pare.

Dar mie nu mi-am spus niciodată. Eu mie nu mi-am pus inima deschisă-n mână, să mă uit la ea și s-o mângâi cu blândețe, cu dragoste și acceptare.

Aș vrea să-mi spun cât de rău îmi pare că am fost atât de critică cu mine, că m-am certat atât de mult, că nu am știut să mă accept și să mă iubesc.

Aș vrea să-mi spun că nu sunt vinovată pentru că nu am știut să fiu o mamă mai bună decât am fost. Știu prea bine cât de tare m-am străduit și m-am luptat cu mine, cu rănile mele, cu emoțiile mele. Am făcut tot ce am putut mai bine. Și e bine.

Aș vrea să mă iau în brațe și să-mi cuprind toate fricile pe care am încercat să le înăbuș și care s-au adunat într-un munte greu de escaladat. Aș vrea să-i spun Alinei din poză că va fi bine chiar dacă:

chiar dacă copilul se trezește de multe ori pe noapte și nu doarme ore legate, ca alții copii. Asta nu înseamnă că tu nu ești mamă bună și nici că bebelușul tău are vreo problemă. Știu că ești obosită și ți-e greu. Fii blândă cu tine. Dormi lângă copila ta. Îi va fi și ei mai ușor și ție. Nu ți se va ruina căsnicia din cauza asta și nici ea nu va vrea să doarmă cu tine până la majorat. Nu știi acum, dar vor fi momente când chiar îți vei dori să vrea să doarmă cu tine și să se ghemuiască în brațele tale. Vor fi momente când vei da orice să fie la fel de lipită de tine ca acum.

chiar dacă suge mai mult sau mai puțin, din sân sau din biberon. Chiar dacă va mânca ce-i vei pregăti sau nu. Chiar dacă va mânca o cantitate mai mică sau mai mare. Nici asta nu este despre cât de bună sau rea ești tu ca mamă. Fii liniștită, iubește-ți copilul și pe tine, totul va fi bine. Va crește un copil sănătos. Și asta pentru că vei face, ca și acum, tot ce vei ști mai bine să crești un copil sănătos.

chiar dacă copilul plânge. E modul lui de a-și exprima propriile emoții și nevoi. Nu e vina ta că plânge. Știu că ți-e greu și pur și simplu nu mai știi ce să faci. Știu că ești epuizată, dar nu e nici vina lui. Plângi și tu, dacă asta simți. Du-te 3 minute în baie sau în balcon. Respiră, respiră, respiră. Ia-ți copila în brațe, lasă toate gândurile deoparte și concentrează-te doar la dragostea pentru ea. O să vezi ce minuni se întâmplă.

chiar dacă se va mai lovi, va ma face cucuie, va mai cădea. Chiar dacă se va mai și îmbolnăvi. Nu vei putea niciodată să controlezi în întregime lucrurile astea, nu ai cum și e normal să nu ai cum. Nimeni nu are, nicio mamă, indiferent cât de bună ar fi. Niciunei mame nu-i este ușor să-și vadă copilul că suferă, nu ești tu mai exagerată. Ai curaj să-ți asculți instinctul, nu te îndoi de tine, vei avea grijă de copilul tău cum se poate mai bine.

chiar dacă te-ai îngrășat și nu reușești să dai jos kilogramele. E ok, ești o femeie bună și frumoasă și cu kilograme în plus. Nu ești mai puțin bună ca om pentru că ai niște kilograme în plus. Vei slăbi. Te vei îngrășa iar. Dar vei învăța să te accepți tot mai mult, să te iubești suficient cât să faci totul să fie mai bine pentru tine, pentru sănătatea ta fizică și mintală, nu pentru etichete.

chiar dacă e dezastru în casă. De fapt, nici nu e așa dezastru, e doar dezordine. Știu cât te neliniștește dezordinea. Știu că ți-e frică și te copleșește furia când vezi dezordine. Adu-ți aminte când erai copilă, că asta era mereu responsabilitatea ta și știai prea bine care sunt consecințele dacă nu-i curat în casă. Dar nu se va întâmpla nimic nici dacă ai chiuveta plină cu vase, patul nefăcut, praful neșters. Nu, nu se va întâmpla absolut nimic dacă vine cineva la tine și va vedea toate astea. Nu înseamnă că tu nu ești suficient de bună, de vrednică. Înseamnă doar că binele copilului tău și sănătatea ta fizică și mintală sunt mai importante.

chiar dacă simți că bărbatul tău nu-ți oferă suficientă atenție și afecțiune. Știu că ai nevoie de iubire ca de aer. Toți oamenii au. Și o meriți din plin. Va fi bine, veți fi bine. Veți învăța amândoi, cu bune și grele, să fiți mai buni cu voi înșivă și unul cu celălalt. Îi este greu și lui, la fel ca și ție. Nu te îndoi de asta. Susține-l și iubește-l și când nu face fix cum îți dorești tu. De fapt, dacă ești atentă la ce simți, oricum faci deja lucrurile astea. Nu te mai împovăra cu gânduri inutile. Iubește-te tu mai mult, acceptă-te tu mai mult, oferă-ți tu atenție, învață tu să pui limite, fii empatică tu cu tine, e ok să nu poți tot. Ascultă-te, vezi ce te doare și de ce. Ia-te tu în brațe cu dragoste. Restul se vor rezolva. Îți promit.

Ai încredere în tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *