10 jocuri inventate de noi sau de alții, care ne-au făcut zilele mai frumoase

Așa cum am mai scris, joaca nu a fost punctul meu forte întotdeauna. Nici acum, de multe ori, nu este. Dar, pentru că este unul dintre cele mai importante moduri prin care le spunem copiilor noștri că-i iubim, am căutat împreună și am găsit jocuri care să ne placă și nouă, mie și bărbatului adică, măcar câtuși de puțin. Cred cu tărie că este esențial să le spunem oamenilor importanți din viața noastră, fie ei mici sau mari, că îi iubim, pe limba lor.

Și cum în ultimele luni am stat destul de mult în casă, am inventat, descoperit și redescoperit jocuri care ne-au plăcut foarte mult. Câteodată ne jucăm toți trei, câteodată doar eu cu Sophie, sau ea cu bărbatul. După cum putem. Pentru noi a fost un pas important, mai ales după ce Sophie a mai crescut, să găsim jocuri pe care să le jucăm și noi cu drag. Căci da, oricât ne-am crede noi de buni actori, copiii noștri ne miros de la o poștă când tragem de noi în ultimul hal să ne jucăm cu ei. Ori noi am decis că, pe cât posibil, să facem din joacă o bucurie pentru toți.

Jocul Amintirilor

Este unul dintre jocurile preferate ale Sophiei. Și a început să-mi placă și mie foarte mult. Ba chiar, ușor, ușor, l-am ademenit și pe tati în jocul ăsta, deși s-a lăsat tare greu acaparat. Jocurile ce implică multe emoții sunt mai degrabă ”treaba” mea.

Așadar, Jocul Amintirilor presupune ca fiecare dintre noi să povestească o amintire cât mai îndepărtată. Au fost seri și zile de weekend când am jucat jocul ăsta și de câte trei ori. E plăcut să auzi copilul ce-și amintește și de la ce vârstă. În plus, poți să povestești și tu, ca părinte, cât de mult l-ai iubit când era mic, ce provocări ai întâmpinat sau lucruri amuzante. Cum ar fi că a făcut pișu pe tine la un moment dat. Unde mai pui că și eu, la rândul meu, am aflat prin jocul ăsta lucruri pe care nu le auzisem niciodată despre bărbat. Încercați!

Jocul Emoțiilor

Știu că există multe astfel de jocuri, dar noi am început Jocul Emoțiilor într-o zi, după ce Sophie a avut o oră de Dezvoltare Personală la școala online. Oră în care a fost pusă să povestească când a fost tristă și ea a povestit, iar eu am rămas mută. Așa am aflat că una dintre cele mai triste amintiri ale ei (poate chiar cea mai cea) este de acum 2 ani când eu am plecat 3 zile cu munca la un workshop, la Bruxelles. A fost foarte tristă că nu am luat-o cu mine.

Nu aș spune că jocul emoțiilor pe care noi îl jucăm are reguli clare. Pur și simplu desenăm pe o foaie niște emoticoane ce exprimă emoții și apoi învârtim un obiect (creion, ascuțitoare, radieră). După ce obiectul indică o emoție, noi povestim când am simțit acea emoție, cât putem de detaliat. E o ocazie bună să aflăm multe despre emoțiile copilului, dar, spre suprinderea mea, m-a ajutat și pe mine să conștientizez anumite întâmplări pe care se așternuse praful uitării și emoțiile provocate de ele.

Jocul Recunoștinței

Este un joc pe care îl jucăm toți trei, aproape în fiecare seară, la masă. Așa cum îi spune și numele, fiecare dintre noi se gândește la ce motive de recunoștință are pentru ziua respectivă. De multe ori, ni le și notăm, dar nu ne iese de fiecare dată. Este un joc pe care eu îl iubesc mult, are un impact pozitiv și important asupra vieții noastre, mult mai important decât ne-am imagina. Motivele de recunoștință sunt modul în care ne îndrăgostim de viața noastră fix așa cum este ea. E un joc important atât pentru copii, dar și pentru adulți.

Eu văd cu ochișorul meu

Și ăsta este un joc pe care îl jucăm la masă. Sau în mașină. Fiecare spune o culoare, iar celălalt/ceilalți trebuie să ghicească despre ce obiect este vorba. Sophie ne bate aproape de fiecare dată pentru că vine cu niște idei… de neghicit. Ultima dată ne-am chinuit preț de-o cină să ne dăm seama ce obiect are galben și maro. Am încercat tot ce ne dădea prin minte și a fost destul de greu pentru că în bucătăria noastră nu prea există culorile astea. Ei bine, era vorba despre părul meu șaten care are șuvițe blonde.

Mima cu mâna

Este un joc inventat de Sophie. Și implică exact ce spune numele jocului. Să gesticulezi diverse chestii, iar celălalt să ghicească ce vrei să spui. E nevoie de multă, multă inventivitate să poți doar gesturi făcute cu mâinile să sugerezi anumite obiecte, ființe sau acțiuni.

Găsește obiectul mutat

Este un joc care implică un bun simț al observației. Regula este ca fiecare jucător să privească cu mare atenție obiectele dintr-o cameră. Apoi rămâne un singur jucător care mută un obiect. Poate să-l mute de la locul lui sau doar să-i schimbe un pic poziția. Apoi, celălalt/ceilalți trebuie să ghicească despre ce obiect este vorba.

Ursul doarme și visează

Cred că știți cu toții jocul ăsta. Noi îl jucăm de ani de zile și Sophie, la aproape 8 ani, nu s-a plictisit încă de el. Și nici noi, încă ne face să râdem, chiar și în zilele în care n-avem niciun chef și suntem posomorâți.

Cântecul este: „Ursul doarme și visează Că papucii lui dansează, Ce să-i dam noi de mâncare? Lapte dulce sau cafea? Să prindă pe cine-o vrea…”

La finalul cântecului, Ursul se trezește și încearcă să recunoască un jucător, pipăindu-l. Dacă ghicește, cei doi își inversează rolurile. Adică, jucătorul atins devine Urs iar Ursul se transformă în jucător.

Alte jocuri pe care le jucăm cu drag

• Fazan – E un joc care mie îmi place mult. E o modalitate prin care Sophie învață multe cuvinte noi. Bine, nu de puține ori a avut intenția să și inventeze cuvinte, dar asta nu face decât ca jocul să fie și mai amuzant.

• Monopoly – De obicei îl jucăm în weekendurile cu vreme urâtă sau când avem mai multe zile libere. Durează destul de mult și asta pentru căm jucăm varianta de Monopoly claiscă, nu cea pentru copii, care este destul de simplă. Noi pe ăsta l-am avut și nu am mai cumpărat altul. De multe ori, atunci când i se pare greu, Sophie preferă să se alieze cu unul dintre noi.

• Scrabble – Îl jucăm de când Sophie avea 6 ani. Este adevărat că o mai ajutăm și, de cele mai multe ori, găsește cuvinte simple, din puține litere. Dar ne place mult să-l jucăm și cred că este de mare ajutor. Îi pune mintea la contribuție (și nouă de altfel) și învață, de asemenea, multe cuvinte noi.
• Ah, și să nu uit de jocurile de cărți- Macao, Tabinet, Popa Prostu’, Păcălici.

Aici, la categoria jocuri foarte cunoscute, mai avem câteva jocuri dintr-un set cu 150 de jocuri, din care noi am ajucat vreo maximum 6-7. Sunt jocuri precum Șah, Table, Nu te supăra frate, Dansul Păsărilor sau Cursa Cailor.

Sunt tare curioasă, voi ce jocuri preferați? Suntem recunoscători pentru puțină inspirație 🙂