Adevărul nostru despre Moș Crăciun
Noi, în familie, avem această înțelegere potrivit căreia, oricât de rău ar fi un lucru și oricât de tare ne-ar putea supăra, nu mințim despre el. Și, pornind de la asta, în înverșunarea mea, am avut mari dileme în a vorbi despre Moș Crăciun.
Iar acum, că mai este doar o lună până la Crăciun și abia așteptăm, evident, discuțiile despre Moș Crăciun sunt în toi. Simt cumva că, de la an la an, discuțiile noastre evoluează tot mai frumos.
Când Sophie era mai mică, am făcut prostia să-i spun ”adevărul”, ăla cum că, de fapt, noi suntem Moș Crăciun. Și nașii, și bunicii și prietenii de familie. Și știți ce s-a întâmplat cu ”adevărul” nostru? L-a ignorat complet. Absolut. Ea a ales să creadă în magia sărbătorilor și în Moș Crăciun cel bun, care are ca unic scop să aducă bucurie și magie. Și ăsta este un adevăr, nu credeți?
Și eu cred că de Crăciun, Moșul sigur, sigur ne aduce multă magie.
Cred atunci când facem fursecuri sau turtă dulce împreună, pentru Moșul, și miroase în toată casa a sărbătoare și a iarnă, chiar și când afară nu-i zăpadă. Sigur e ceva magic în asta.
Cred atunci când pregătim cu bucurie daruri, pentru că magia Crăciunului este și în bucuria de a dărui. Până la urmă, fiecare dintre noi poate fi Moș Crăciun darnic și bun, acesta este spiritul.
Cred atunci când, în seara de Ajun punem colinde, miroase a portocale și-a scorțioșoară și ne uităm la filme de Crăciun împreună, stând cuibăriți unul în altul. Și asta este magic.
Cred și atunci când citim sau ascultăm povești frumoase, pline de căldură și dragoste, despre nașterea lui Isus, deși noi nu suntem absolut deloc o familie religioasă.
Cred atunci când văd bucuria copilei, în seara de Ajun, în timp ce pune dulciurile făcute de mânuța ei și paharul de lapte pe masă. Să le găsească Moșul și să se bucure de ele. Asta e tot magic. Cu atât mai mult cu cât avem pisică și nu se atinge de ele 🙂
Cred atunci când, în dimineața de Crăciun, văd sclipirea din ochii copilului. Văd bucuria, nerăbdarea, lumina din ochii ei și sunt molipsitoare. Tot magie e.
Cred atunci când ne gândim la anul ce tocmai a trecut și ne facem o listă cu lucruri pentru care suntem recunoscători. Iar în 2020, presimt că ne vom baza și mai tare pe magie.
Cred și atunci când, după ce adoarme copilul, facem vin fiert, aromat de miroase în toată casa, și stăm de vorbă până târziu în noapte. Iar discuțiile noastre sunt tot mai bune și mai calde de la an la an. Pentru că am învățat să le facem să fie așa. Nu are cum să nu fie ceva magic în asta.
Cred că avem cu toții magie în viața noastră și mai cred că, măcar de Crăciun ne putem opri un pic din alergat, doar ca să o vedem și să ne bucurăm de ea.