Ce și-ar dori cu adevărat copilul meu de Crăciun

Stau de ceva vreme, încă dinainte de Moș Nicolae, și să mă gândesc că mi-aș dori foarte tare să nimeresc fix acel cadou care ar face-o extrem de bucuroasă pe Mogâldeața mea.

Reacția ei atunci când se bucură de ceva este de nedescris în cuvinte. Îi sclipesc și îi zâmbesc ochii, fața i se luminează și mai tare, are un zâmbet până la urechi, cu toată strungăreața la vedere și scoate un chiot de clopoțel. Aș înregistra-o și m-aș uita la ea pe repeat la infinit.

Bun, deci mă tot gândesc la ce să-i aducă Moș Crăciun cel bun. Am întrebat-o, desigur. Și mi-a spus că vrea cadou, citez, ”de a mami adușe, a tati și a mos căciun”. Deci de la toți trei. Dar ce vrea nu mi-a spus. La un moment dat, așa, pe nepusă masă mi-a zis că vrea ”mute, mute mașine”. Asta știu, mereu vrea multe mașini. O să-i aducă Moșul și ”mașine”, dar nu voi avea parte de ochii zâmbăreți, strungăreață și chiot cu mașinile.  Deci sunt într-un impas. Sper să-mi vină ideea genială.

Și tot gândindu-mă eu așa, mi-au venit în minte câteva lucruri de care cu siguranță s-ar bucura, cu sau fără chiot. Cam astea ar fi:

• Să fim amândoi acasă (eu și El), să fie și bunicii și pisicii, iar ea să fie în centrul atenției și luată de toată lumea în brațe. Asta e relativ ok și realizabil, deci să spunem bifat.

• Să se uite la 101 episoade cu Sofia I. Aici sigur vom face un compromis. Fie 3, fie 5, bine, poate 10 pe parcursul a trei zile. Cred că e suficient.

• Să scoată toate globurile din brad, să le dezmembreze și să redecoreze după pofta inimioarei: cu paste, cereale, hârtie igienică, șosete cu Moș Crăciun, păpuși, jucării de pluș și suzete. De unde știu? A încercat deja. I-am spus că bradul trebuie să rămână frumos pentru a fi pe placul Moșului care pune cadourile sub el. Hal de mamă ce sunt! Nu știu să apreciez arta! Că doar ce-a făcut ea așa se numește, nu? Da, deci clar trebuie să-mi revizuiesc atitudinea!

• Să ningă mult, mult, mult, să ne dăm cu sania și să ne tăvălim în zăpadă. Oh, da! Asta ar fi și pe lista mea de dorințe pentru Moșul. Dar la cum se vede treaba ne vom pune amândouă pofta-n cui. Probabil ne vom da cu trotineta. Amândouă cu aceeași trotinetă. A ei, desigur 🙂 (mă ține, am încercat deja dacă asta vă întrebați)

• Să ne jucăm până la epuizare (a ei, nu a noastră, că asta ar fi foarte simplu) ”Ring around the rosie”. Un joc care pe ea o face foarte fericită, dar pe mine mă termină psihic. Nu știu cine naiba m-a pus să caut pe Google ce sens au cuvintele alea aparent fără sens și am descoperit că este vorba despre lucruri la care eu nu vreau să mă gândesc deloc. Nu înțeleg cum a putut ajunge ăsta cântecel și joc pentru copii.  (vă pun video mai jos, explicația nu, pentru că e prea tristă. O găsiți cu un search pe Google).

• Să o las să intre peste mine în baie de fiecare dată, fără excepție. Și să las orice nevoie aș avea la baie pentru a desena cu pastă de dinți pe faianță. Și asta ar putea fi realizbil dacă aș avea o vezică de oțel și dacă aș avea un stoc inepuizabil de pastă de dinți. Oricum, voi cumpăra câteva tuburi de pastă, să fie acolo. Poate facem măcar în baie o sanie și niște zăpadă mentolată.

• Să o las să mănânce toată ziua cereale, fără lapte și apoi, cu ce mai rămâne, să-și facă mărgele.

• Să găsească sub bradul decorat după viziunea ei artistică multe, dar foarte multe cutii frumos împachetate. Nu prea contează ce e în ele atât timp cât sunt multe și le desface ea pe toate.

• Și nu în ultimul rând, ar fi mare fericire dacă i l-aș putea aduce acasă pe Andrei. Cum cine e Andrei? Colegul ei cel mai drag de la grădi de care îi ”pașe mut, mut, mut”.

În concluzie, după cum v-ați dat seama deja, nu știu ce cadou să-i iau de Crăciun. Poate Moș Crăciun o fi mai inspirat decât mami 🙂